A fost mare, urias, frumos. La intoarcere m-am obisnuit repede cu Bucurestiul meu, chiar mergand spre casa, aud un zdranganit si cand ma uit, un cetatean arunca o sticla de sticla dintr-o masina, urandu-mi fara sa stie bine ai venit in Africa. Diferenta e mare, mai ales la infrastructura se vede. Parizienii au 17 linii de metrou si si vreo cinci de tren urban (RER). Mai e ceva de spus? Cred ca o singura data am asteptat 4 minute dupa un metrou, in rest fie ca era week-end sau seara, mai mult de 2 minute nu am asteptat. Nici nu aveai timp sa stai pe scau sa astepti, ca imediat venea celalalt.
Alte impresii. Erau si la ei gunoaie, dar am vazut niste masini care spalau trotuarul (asta pe Champs Elysees), plus foarte multi negri ca si populatie, dar si ca vanzatori de tot felul de maruntisuri, sau care vor sa te fure/pacaleasca (aici am patit-o). Fireste tiganii nostrii care te intrebau: do you speak english? M-am abtinut sa nu le arunc un mars la munca, nu la intins mana. Dar oare ei nu era acolo la munca?
Ce mai mi-a placut e ca la ei Arcul de Triumf se viziteaza, adica poti urca pana pe acoperis, spre deosebire de arcul nostru. Parizienii au foarte multe braserii, la ei asta e un mod de viata, o cultura, mi-a placut berea alba cu o felie de lamaie in pahar. M-am intristat la atelierul lui Brancusi, pentru ca mi-am dat seama cat de prosti am fost, dar bravo francezilor ca stiu sa aprecieze valorile.
Am vazut si maruntaiele orasului cand am fost in catacombe si am vazut Parisul de sus in turnul Montparnasse, cand am zburat cu balonul, din Turnul Eiffel, de sus de pe Pantheon, de pe Arcul de Triumf si din Grande Arche din La Defense, si de pe deal de la Sacre-Coeur.
Am alergat, am mers mult pe jos, am facut bataturi la degete, m-am pierdut de cateva ori pentru ca nu am vrut sa intreb, am vrut sa ma descurc singur si pana la urma cu o harta in mana, am ajuns unde trebuia.
Parcuri enorme si superbe, spatii numeroase si imense de intalnire: pe treptele de la Opera, in fata la Louvre, la Turnul Eiffel pe Champ de Mars sau la Trocadero, pe cheiul Senei, in cartierul Latin, peste tot, spatii de recreere, chiar si pe un pod peste Sena, am vazut un grup care lua un picnik pe la apus, plus jardins de Luxembourg sau Tuileries. Am dormit de vreo doua ori pe iarba in parcuri, o data pe Champs Elysees si alta data la Versailles. Si este un gazon moale, ca un covoras, fara pietre.
Si ca si la Bruxelles, si la Beauvais pe aeroport, mi-a placut la nebunie self check-in-ul. In mai putin de 2 minute am avut biletul in mana, fara sa stau la nici o coada. Pacat ca nici o persoana din microbuzul care ne-a adus la aeroport (grup de romani) nu au folosit self check-in-ul si s-au asezat cuminti la ghiseul wizz.
Ar mai fi multe de zis si povestit, dar sper ca am sintetizat macar o parte din aceasta experienta.
Alte impresii. Erau si la ei gunoaie, dar am vazut niste masini care spalau trotuarul (asta pe Champs Elysees), plus foarte multi negri ca si populatie, dar si ca vanzatori de tot felul de maruntisuri, sau care vor sa te fure/pacaleasca (aici am patit-o). Fireste tiganii nostrii care te intrebau: do you speak english? M-am abtinut sa nu le arunc un mars la munca, nu la intins mana. Dar oare ei nu era acolo la munca?
Ce mai mi-a placut e ca la ei Arcul de Triumf se viziteaza, adica poti urca pana pe acoperis, spre deosebire de arcul nostru. Parizienii au foarte multe braserii, la ei asta e un mod de viata, o cultura, mi-a placut berea alba cu o felie de lamaie in pahar. M-am intristat la atelierul lui Brancusi, pentru ca mi-am dat seama cat de prosti am fost, dar bravo francezilor ca stiu sa aprecieze valorile.
Am vazut si maruntaiele orasului cand am fost in catacombe si am vazut Parisul de sus in turnul Montparnasse, cand am zburat cu balonul, din Turnul Eiffel, de sus de pe Pantheon, de pe Arcul de Triumf si din Grande Arche din La Defense, si de pe deal de la Sacre-Coeur.
Am alergat, am mers mult pe jos, am facut bataturi la degete, m-am pierdut de cateva ori pentru ca nu am vrut sa intreb, am vrut sa ma descurc singur si pana la urma cu o harta in mana, am ajuns unde trebuia.
Parcuri enorme si superbe, spatii numeroase si imense de intalnire: pe treptele de la Opera, in fata la Louvre, la Turnul Eiffel pe Champ de Mars sau la Trocadero, pe cheiul Senei, in cartierul Latin, peste tot, spatii de recreere, chiar si pe un pod peste Sena, am vazut un grup care lua un picnik pe la apus, plus jardins de Luxembourg sau Tuileries. Am dormit de vreo doua ori pe iarba in parcuri, o data pe Champs Elysees si alta data la Versailles. Si este un gazon moale, ca un covoras, fara pietre.
Si ca si la Bruxelles, si la Beauvais pe aeroport, mi-a placut la nebunie self check-in-ul. In mai putin de 2 minute am avut biletul in mana, fara sa stau la nici o coada. Pacat ca nici o persoana din microbuzul care ne-a adus la aeroport (grup de romani) nu au folosit self check-in-ul si s-au asezat cuminti la ghiseul wizz.
Ar mai fi multe de zis si povestit, dar sper ca am sintetizat macar o parte din aceasta experienta.
3 comentarii:
Foarte frumos, dar vrem poze acute de tine ,poate cand tii Arcul in mana, sau cand iti iei zborul cu balonul,sau cand stai la coada la Louvre. Ow,si voiam sa iti mentionez ca si Arcul nostru e deschis vizitatorilor, din cand in cand,once in a blue moon :)
Foarte tare. Dar poze ? unde sunt pozele?!
@Igor- cand imi fac timp le pun pe un site de upload
Trimiteți un comentariu