Brasov: ursul pacalit de om

Cum, nu era asa povestea? Pai cine e cel mai viclean animal? Ati ghicit, omul. Povestea noastra incepe la poalele Tampei, unde un betiv cetatean aflat in stare de ebrietate a adormit pe o banca. A venit un urs si l-a mancat. Soc, groaza, autoritatile inchid accesul pe Tampa, asta in conditiile in care eu am urcat si coborat Tampa vineri fara sa ma impiedic de vreun padurar/vanator/jandarm. Noroc ca grupul cu care eram avea un spray paralizant si niste sandwich-uri. Se fac patrule, se sta la panda. Vineri noaptea coboara o ursoaica cu pui. Este impuscata cu doua focuri. Toti se felicita, bravo, am doborat ursul ucigas, 100% el e, pai n-ati vazut ca s-a intors la locul crimei. Ei bine, dupa rezultatele din laborator nea caisa si ai lui au cam luat-o peste bot. Teapa, se pare ca nu era ursul cu pricina. Concluzia: o familie destramata din cauza unui betiv si a setei de sange a oamenilor.

Asta in timp ce ursii de la noi sunt printre ultimii din Europa care mai supravietuiesc, noi ii omoram intr-o veselie. Stirile sosesc fara oprire, criminalii vanatorii vor sa mai omoare din ursi, asa de control. Si ca sa nu va intristez de tot, sa va reamintesc de ce sa vizitati Brasovul. Un centru isoric impecabil, piata si strazi pietonale superbe, muntele in zare, autobuzele vin la orele stabilite pe un panou in fiecare statie.

De rahat

M-am intors. Am fost plecat de vineri pana ieri la munca de voluntariat in Criţ, Transilvania, cu firma la care lucrez si o fundatie. Sper sa revin cu detalii in posturile viitoare. Si atunci, ce e de rahat? Pai in primul rand e numarul de inmatriculare al ATV-ului din imagine. Si mai e de rahat si Bucurestiul cu, codul portocaliu, betoane, caldura. Ati avut vreodata intorcandu-va de la munte, senzatia de sufocare? Pai da, dupa cateva zile de aer curat, e greu sa te intorci la poluare. Senzatia nu a durat foarte mult pentru ca sunt bucurestean, obisnuit cu aerul asta, deci nu mi-a fost greu sa ma obisnuiesc. Sa aveti parte de racoare !