De astazi incepe un nou sezon, episodul I-"continuare". Lectura placuta:
"Drag popor,
Stiu ca nu este un email cu informatii in totalitate calde dar am avut
treaba, a fost mult de lucru prin agentiile prin care am trecut si,
evident ! ca prima data e munca si apoi raportarea diverselor
activitati:) Acum daca tot am gasit o "fereastra" am zis sa purced la
treaba...
Daca nu ma insel m am oprit cu raportarea prin Uganda. Cand esti deja
putin "african" si ajungi in tari anglofone, nu neaparat in Africa de
Est ( Ghana este tara anglofona, Nigeria la fel si sunt ambele in
Africa de Vest), deci cand ajungi there, in English speaking
countries, ai asa o senzatie de genul "wow unde am ajuns"?.
De ce? Pentru ca se simte influenta anglofona..pot spune europeana cam
in totul..de la cladiri,urbanistica pana in comportament, mentalitati,
way of living day by day life.
Am ajuns in Kampala si pe langa muncili zilnice de zi cu zi m am
gandit ca, in limita posibilitatilor, ar fi bine sa mai fac(em) si
altceva. La un moment dat grupul de romani a ajuns la 3 plus sefa din
Franta si eram deja pregatiti sa umplem o masina mica si sa purcedem
la diverse trasee.
Prima data prin oras...si tot umbland noi ne am dat seama ca suntem
singurii albi in oras in respectiva zona si respectiva dupa amiaza. Nu
e de mirare dar totusi unde erau strainii, pentru ca sunt totusi
destui straini prin companii.
Am vazut prin oras destule cladiri frumoase, unele chiar senzationale
ca si arhitectura. Am ajuns in cartierul indian, comunitatea lor, a
indienilor, fiind de peste un milion de suflete.
Cateva zile la rand am mancat de la specialitati locale, gen ghiveci
de banane pana la ceva mai la moda gen chinezisme, thailandisme, si
alte isme la fel de gustoase.
Intr o zi ne am gandit noi cei 4 albi sa discutam cu un negru patron
de agentie de turism si poate cine stie, il convingem sa nu dam pielea
ci sa platim o suma decenta in euro si astfel sa vedem si noi cate
ceva din frumusetile "Perlei Africii" cum numesc localnicii tara lor.
Asa am ajuns la Murchinson Falls, loc cotat printre cele mai frumoase
din lume de catre experti independenti in ale turismului...si da! au
dreptate..asa am ajuns in safari printre camile porci salabatici
cimpanzei, hipopotami si alte animale cu sau fara pene...asa am vazut
delta Nilului si locul de unde izvoreste Nilul.
Dupa Uganda am venit in concediu. Zbor de 8 ore pana in Amsterdam,
zbor frumos linistit. Am reusit sa si dorm putin.
La Amsterdam...deja Europa. Fugi repede, viteza, treci filtre, cureaua
jos nu si pantalonii, laptop afara, biletul la control si avionul
pentru Paris.
45 de minute alaturi de niste stuardeze cam acrite si plictisite de un
drum mai scurt decat din Drumul Taberei pana la Casa Presei..cu un
corn si un pahar de suc.. si niste piloti super profesionisti care au
asigurat un zbor placut si o aterizare lina la Paris.
La Paris plimbare printre si prin magazine de parca asteptam
ceva...one romanian event...si da!!!a sosit...un roman putin colorat
dar totusi roman a furat un parfum dintr un magazin..a fost pûs la
pamant de doua gorile aparute de nicaieri...catuse la maine si urcat
de buna voie in avionul de Romania.
In care avion a auzit si eu romaneste in stilul nostru, modern; " Urca
ba mai repede,da te ba la o parte nu vezi ca am bagaje, blochezi
coriodorul" . Plus vreo 20 de minute intarziere pentru ca romanul cu
catuse nu prea vroia sa urce in avion desi i se asigurasera toate
conditiile.
Bucuresti, Bucuresti ( no description)
Pe 17 avion spre Paris si de acolo Cotonou in Republica Benin. Vama.
Liniste si pace. No visa. No problem. Oprim pasaport. Recuperare a
doua zi de la imigrare. Zis si facut. Loc cazare Hotel du Lac. Daca nu
cunosti schema de asezare a camerelor atunci nu prea ai alta varianta
decat sa primesti un pat langa o uzina care lucreaza non stop. Deci no
sleep. Dar cum eu fara sleep nu pot sa work am decis sa cobor la
receptie si sa vad ce se poate face. Noroc ca am dat nas in nas cu
adminul hotelului. Care mi a spus smecheria si care vazand ca efectiv
sunt f hotarat sa schimb camera a scos de la naftalina cheia de la " o
camera din grupul celor rezervate in caz de urgente, inalti oaspeti
etc". Am 198cm mai inalt de atat nu prea am vazut in Africa.
La Cotonou munca frate ca Kalache scuzati alaturarea. Dar a fost bine.
Asta conteaza de munca nu ma plang. Program zilnic firma - o terase
restaurant unde se servea "peshte local mai mult os decat carne" si
pui african " din 5 pulpe nu prea alegeai mare lucru". Dar m am
descurcat cu prietenii mei numitii ( in ordine alfabetica ) : Cartofi
Prajiti, Orez Fiert, Salata-verde.
Inainte de plecare am zis sa vad si eu putin despre ce e vorba prin
zona. Am ajuns la Ganvie zona numita si " Venetia Africii", un sat
aflat in mijlocul oceanului, case sprijinite pe prajini, si oameni
care circula doar cu barca, evident!
Frumos, interesant, fascinant;
Apoi am fost pe malul Atlanticului intr o zona numita Strada
Pescarilor. Oameni care din asta traiesc, care au casele pe malul
oceanului, care au barci destul de solide cu care pescuiesc pentru
traiul de zi cu zi.
Am iesit putin din Cotonou pentru a vedea zona numita " drumul
sclavilor" loc unde an de an vine lume din toate colturile pentru a
sarbatori abolirea sclavagismului. Se aduna acolo cu mic cu mare se
mananca se bea se danseaza...In memoria a ceea ce a fost si in bucuria
a ceea ce nu mai este...Pe hartie.
Cat eram la Cotonou am aflat ca trebuie sa ajung in Ghana doar ca am
nevoie de viza. Sun la ambasada imediat, era deja dupa amiaza, mi se
raspunde ca informatii se dau doar de dimineata pana in pranz. Ma urc
in masina ajung acolo si un banutz schimba regula. Cu informatiile
obtinute si documentele aferente ma intorc a doua zi. Era vineri.
Doamna de la ghiseu imi spune ca nu pot obtine viza de acolo pentru ca
nu sunt rezident in Benin de cel putin trei luni. Cer audienta la
consul, mi se raspunde ca nu este si ca trebuie sa ies din cladirea
ambasadei, ea neputand sa ma ajute cu ceva.
Am iesit si in curte paznicul imi spune ca trebuie sa ies de tot. Ori
inauntru ori afara. Mi se pare normal. Un banutz ii readuce zambetul
pe buze si in timp ce discutam apare o masina 4x4, 5x5 ma rog una buna
rau smerchera nevoie mare. Un negru imbracat la 4 sau mai multe ace.
Direct, fara sa ezit il salut: buna ziua domnule consul! Ma priveste
mirat, incearca sa isi revina..dar nu il las: stii am si eu un dosar
dar doamna refuza sa il primeasca...domnul consul privea prin mine tot
nu intelegea cum de am stiut ca e consul...cand am vazut ca ma
priveste asa am incetat si eu sa vorbesc si am asteptat sa spuna ceva.
M a mai privit putin m a invitat inauntru si in timp ce rasfoia
documentatia m a intrebat: de unde ai stiut ca sunt consul??
Am spus pur si simplu arati ca un consul. De ce ti as da viza s a
intetit tirada...Pentru ca asa castigati un ban( taxa de viza) pentru
ca aduceti un om serios in Ghana, un om municitor...m a intrerupt
privindu ma fix: luni la 14 vino sa iti recuperezi pasaportul.
Am plecat din Benin pentru Niger. Aici incepe o aventura foarte
interesanta.Am ignorat complet ca am nevoie de viza pentru Niger. Nici
nu mi s a spus...Pentru ca probabil ca as fi obtinut viza.
Ajung pe aeroportul din Niamey. Fara viza pa. No discussion. Imbarcare
in avion. Ajung in Mali. Nu stim de tine cei din Niger nu au vorbit cu
noi. Nu cobori din avion. Ajung in Senegal mi se spune ca cei din
Niger au vorbit cu cei din Mauritania.
Ajung in Mauritania intr o prima faza nimeni nu stia nimic..Dar cum
nici nu aveau unde sa ma trimita m au tinut in aeroport.
De acolo am ajuns in Mali, a venit cineva de la filiala din Mali si m
a trecut ca prin branza de toate controalele.
Am stat la Bamako 3 zile. Am cautat consultatul Nigerului pentru a
obtine viza. Soferul stia vechea adresa. Cand s au mutat nu au lasat
nici un bilet. La informatii aveau vechile numere de telefon. Politia
nu stia nimic nici Interpolul. Nici ambasada si nici consulatul
Frantei. Fiecare cu ale lui.
Pana la urma am reusit sa gasim consultatul. Ideea era sa il gasim
intr o zi si sa obtinem si viza pe loc altfel nu mai avea rost vizita
in Niger.Ajutorul soferului a fost incontestabil. Este fiul unuia din
fostii consilieri ai presedintelui. Si lucreaza pentru societate
filiala Mali. Fara el era greu daca nu imposibil.
Am ajuns pana la urma la consulat. Ne am prezentat si s a prezentat si
soferul.Doamna secretara a fost foarte amabila. A ascultat despre ce e
vorba dar a zambit: Domnul consul nu acorda viza pe loc e nevoie de
aprobare de la centru si dureaza trei zile.
Am cerut audienta la consul si cum eram singurul client si cum nu avea
prea multa treaba ne a primit. Relaxat, din spatele unui birou
impunator, se uita la televizor. Excelenta am inceput eu imi cer scuze
nu vreau sa va rapesc din timpul Dvs ..am o rugaminte..cred ca v a
spus secretara..
M a privit fix,m a cercetat rotind ochii cateva secunde. Vrei viza pe
loc? Da excelenta altfel nu mai are rost sa merg in Niger si oamenii
au nevoie de mine acolo. S a uitat prin pasaport a vazut alte multe
vize de prin lumea asta in general si de prin lumea africana in
special, a vorbit si cu soferul in limba locala si a spus ca va face
tot ce poate sa am viza la ora 15. La 15.03 m a sunat secretara sa imi
spuna ca am viza si sa vin sa ridic pasaportul.
Am ajuns in Niger unde nu am vorbit nimic in vama desi m au recunoscut
si aveau chef sa ma provoace. Dar chiar aveam treaba la agentie...
Am stat 3 zile nu am facut mare lucru din punct de vedere turistic.
Obosit, treaba la agentie si apoi plecarea in Ghana.
Intre Niger si Ghana am cunoscut aeroportul din Coasta de Fildes.
Suntem deja prieteni am petrecut o noapte impreuna.
Este un super aeroport nu se compara cu multe aeroporturi din Europa.
Baiat bun ce sa mai...
In Ghana am ajuns cu bine. Zbor de vreo ora si ceva. La vama sunt
intrebat de unde am viza..Benin raspund..Bine ca ai stiut...
No comment.
Aici e totul OK. Pana acum doar munca si o vizita prin oras sambata
care a trecut...Am platit un sofer care ne a condus prin principalele
puncte de atractie din oras...Iar seara relaxare la Resort Beach sub
umbrelutze si palmieri pe malul oceanului.
Un safari pe la final de saptamana..despre care voi discuta cu proxima ocazie...
Din Tema, de pe malul oceanului,
Va pupa cu drag,
Un elefant ghanez mare cat un pikinez,"
Se afișează postările cu eticheta jurnal de calatorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnal de calatorie. Afișați toate postările
sâmbătă, octombrie 03, 2009
luni, septembrie 21, 2009
Jurnal de calatorie: Paris
A fost mare, urias, frumos. La intoarcere m-am obisnuit repede cu Bucurestiul meu, chiar mergand spre casa, aud un zdranganit si cand ma uit, un cetatean arunca o sticla de sticla dintr-o masina, urandu-mi fara sa stie bine ai venit in Africa. Diferenta e mare, mai ales la infrastructura se vede. Parizienii au 17 linii de metrou si si vreo cinci de tren urban (RER). Mai e ceva de spus? Cred ca o singura data am asteptat 4 minute dupa un metrou, in rest fie ca era week-end sau seara, mai mult de 2 minute nu am asteptat. Nici nu aveai timp sa stai pe scau sa astepti, ca imediat venea celalalt.
Alte impresii. Erau si la ei gunoaie, dar am vazut niste masini care spalau trotuarul (asta pe Champs Elysees), plus foarte multi negri ca si populatie, dar si ca vanzatori de tot felul de maruntisuri, sau care vor sa te fure/pacaleasca (aici am patit-o). Fireste tiganii nostrii care te intrebau: do you speak english? M-am abtinut sa nu le arunc un mars la munca, nu la intins mana. Dar oare ei nu era acolo la munca?
Ce mai mi-a placut e ca la ei Arcul de Triumf se viziteaza, adica poti urca pana pe acoperis, spre deosebire de arcul nostru. Parizienii au foarte multe braserii, la ei asta e un mod de viata, o cultura, mi-a placut berea alba cu o felie de lamaie in pahar. M-am intristat la atelierul lui Brancusi, pentru ca mi-am dat seama cat de prosti am fost, dar bravo francezilor ca stiu sa aprecieze valorile.
Am vazut si maruntaiele orasului cand am fost in catacombe si am vazut Parisul de sus in turnul Montparnasse, cand am zburat cu balonul, din Turnul Eiffel, de sus de pe Pantheon, de pe Arcul de Triumf si din Grande Arche din La Defense, si de pe deal de la Sacre-Coeur.
Am alergat, am mers mult pe jos, am facut bataturi la degete, m-am pierdut de cateva ori pentru ca nu am vrut sa intreb, am vrut sa ma descurc singur si pana la urma cu o harta in mana, am ajuns unde trebuia.
Parcuri enorme si superbe, spatii numeroase si imense de intalnire: pe treptele de la Opera, in fata la Louvre, la Turnul Eiffel pe Champ de Mars sau la Trocadero, pe cheiul Senei, in cartierul Latin, peste tot, spatii de recreere, chiar si pe un pod peste Sena, am vazut un grup care lua un picnik pe la apus, plus jardins de Luxembourg sau Tuileries. Am dormit de vreo doua ori pe iarba in parcuri, o data pe Champs Elysees si alta data la Versailles. Si este un gazon moale, ca un covoras, fara pietre.
Si ca si la Bruxelles, si la Beauvais pe aeroport, mi-a placut la nebunie self check-in-ul. In mai putin de 2 minute am avut biletul in mana, fara sa stau la nici o coada. Pacat ca nici o persoana din microbuzul care ne-a adus la aeroport (grup de romani) nu au folosit self check-in-ul si s-au asezat cuminti la ghiseul wizz.
Ar mai fi multe de zis si povestit, dar sper ca am sintetizat macar o parte din aceasta experienta.
Alte impresii. Erau si la ei gunoaie, dar am vazut niste masini care spalau trotuarul (asta pe Champs Elysees), plus foarte multi negri ca si populatie, dar si ca vanzatori de tot felul de maruntisuri, sau care vor sa te fure/pacaleasca (aici am patit-o). Fireste tiganii nostrii care te intrebau: do you speak english? M-am abtinut sa nu le arunc un mars la munca, nu la intins mana. Dar oare ei nu era acolo la munca?
Ce mai mi-a placut e ca la ei Arcul de Triumf se viziteaza, adica poti urca pana pe acoperis, spre deosebire de arcul nostru. Parizienii au foarte multe braserii, la ei asta e un mod de viata, o cultura, mi-a placut berea alba cu o felie de lamaie in pahar. M-am intristat la atelierul lui Brancusi, pentru ca mi-am dat seama cat de prosti am fost, dar bravo francezilor ca stiu sa aprecieze valorile.
Am vazut si maruntaiele orasului cand am fost in catacombe si am vazut Parisul de sus in turnul Montparnasse, cand am zburat cu balonul, din Turnul Eiffel, de sus de pe Pantheon, de pe Arcul de Triumf si din Grande Arche din La Defense, si de pe deal de la Sacre-Coeur.
Am alergat, am mers mult pe jos, am facut bataturi la degete, m-am pierdut de cateva ori pentru ca nu am vrut sa intreb, am vrut sa ma descurc singur si pana la urma cu o harta in mana, am ajuns unde trebuia.
Parcuri enorme si superbe, spatii numeroase si imense de intalnire: pe treptele de la Opera, in fata la Louvre, la Turnul Eiffel pe Champ de Mars sau la Trocadero, pe cheiul Senei, in cartierul Latin, peste tot, spatii de recreere, chiar si pe un pod peste Sena, am vazut un grup care lua un picnik pe la apus, plus jardins de Luxembourg sau Tuileries. Am dormit de vreo doua ori pe iarba in parcuri, o data pe Champs Elysees si alta data la Versailles. Si este un gazon moale, ca un covoras, fara pietre.
Si ca si la Bruxelles, si la Beauvais pe aeroport, mi-a placut la nebunie self check-in-ul. In mai putin de 2 minute am avut biletul in mana, fara sa stau la nici o coada. Pacat ca nici o persoana din microbuzul care ne-a adus la aeroport (grup de romani) nu au folosit self check-in-ul si s-au asezat cuminti la ghiseul wizz.
Ar mai fi multe de zis si povestit, dar sper ca am sintetizat macar o parte din aceasta experienta.
sâmbătă, august 22, 2009
luni, august 10, 2009
Africa 2009-jurnal de calatorie: Niamey Paris Amsterdam Kampala
M-am intors si eu dintr-o scurta calatorie. Serialul nostru a ajuns la sfarsit si poate ca va urma si un sezon al doilea. Pana atunci lectura placuta si toate cele bune:
"Salutare popor,
In povestire sunt inca la Niamey unde mai am de petrecut cateva ore inainte de a descoperi cealalta coasta despre care auzisem ca e total diferita de lumea « franceza » a continentului.
Pe langa drumurile la firma pentru a ma asigura ca e totul OK, nu am scapat de bunavointa soferului sef de a fi plimbat « pe la cativa clienti sa vad si eu ce fac ei zilnic » si apoi « la mine acasa sa te omenesc cu o portie de orez cu carne de miel ».
Dupa periplul pe la clienti am ajuns pe langa Niamey intr un cartier ( « nu e domne sat tot oras este chiar daca pare sat »). Amestec traditional intre case, tarabe, oameni, buticur,i animale, strazi inguste(« o sa vina si la noi un arhitect sa ne propuna alta schema, ne muta astia casele mai incolo dar o sa avem confort »). Nici nu e greu sa muti o casa asa cum o gasesti prin satele ( scuze cartierele ) din Niger.
M am plimbat prin zona, printre copii, batrani, animale, una alta, gasesti de toate. La un moment dat mi a fost prezentata, cu oarecare mandrie, o fata care la vremea respectiva a detinut titlul de cea mai tanara nevasta din sat. Se casatorise la 11 ani acum la 15 ani era deja veterana. Era alta de 13 ani care urma sa se casatoreasca.
Am ajuns la sef acasa. " Nevasta hai repede puna masa nu vezi ca avem un ansara (alb) in vizita ?"
Repede s a pus pe masa [si nu jos ( uff ce usurare) si iata ne fata in fata cu o mare oala cu orez cald si cu niste bucati de carne. Am halit repede - evident ca fara tacamuri, repede pentru ca chiar mi era foame si daca nu eram rapid chiar nu mai apucam sa mananc. Mai mult mai erau doar cateva ore pana sa plec la aeroport si nu mai aveam timp sa mananc la hotel
Seful a ramas acasa sa faca siesta si m am intors in oras cu unul dintre soferii subalterni care m a rugat sa nu ma supar dar vom face un ocol pentru ca are de cumparat niste furaje pentru calul unuia dintre sefi.
Am ajuns la hotel repede bagaje si apoi repede la o bere cu directorul general al agentiei si alti angajati. Apoi condus la aeroport unde evident ca a trebuit sa mi se lase niste amintiri.
Vamesul nu gasea viza de Niger ii era lene sa o caute a trebuit sa ii arat eu unde este viza altfel ma acuza de intrarea frauduloasa in tara.
Apoi cel care valida locurile in avion mi a dat alt loc decat cel gasit cu truda si insistente.Ideea era sa imi intind picioarele si sa pot dormi. In avion nu s a mai putut schimba pentru ca era plin ochi. Mi au spus sa depun o reclamatie la Paris ceea ce am si facut dar noaptea nu prea am dormit. Zborul pana la Amsterdam nu a durat mult si e mai bine asa pentru ca stuardezele erau cam acre, plictisite si deloc customer servisiste. Pentru un zbor de pana intr o ora cred si eu. Dar totusi e KLM…
Ajung la Amsterdam , fuga fuga ca sa nu pierd avionul pentru Kampala. Cand ajung la poarta de imbarcare anunt « delay 2 ore ». Sa fiu sigur totusi intreb vamesul. Alt nervos… » nu vezi domne anuntul ala ce tot ma intrebi ». Am plecat sa caut un ING in tara lalelelor. Am cautat am intrebat NO ING on the airport..doar ABN.
M am mai plimbat prin zona apoi zborul. Stuardeze zambarete amabile. Doar trebuia sa ne suporte 8 ore…Mancarica jocuri pe calculator, filme, muzica si aterizare pe aeroportul Entebbe din Uganda. Viza de intrare o iei pe loc doar ca costa 50 de USD si eu nu aveam fonduri. Trec de viza medicala ajung la ghiseu sa cumpar viza. Las pasaportul ies in cautarea soferului. Din prima remarc lipsa vanzatorilor ambulanti si a hartuitorilor de diverse feluri. Mi am dat seama inca de atunci ca e altfel decat pe latura franceza a continentului ca sa ma exprim asa. Am iesit sa caut soferul, dupa o cateva minute l am reperat in multimea de asteptatori pentru ca avea o hartie mare si frumoasa cu numele meu pe ea.
Initial a spus ca nu are bani sa imi dea dar intelegand situatia si asigurandu se ca ii voi returna fondurile a scos din buzunar banii necesari cumpararii vizei. Dupa ce am luat viza hop in masina pentru a descoperi Kampala.
Ce sa zic despre Uganda si a sa capitala Kampala? O tara dezvoltata, frumoasa inainte de razboaie ( ma refer in primul la eternul razboi cu LRA ul, o grupare paramilitara care din anii 60 tot hartuie tara si cu care doar recent s a semnat un acord de pace) dar nici acum urata si deloc lipsita de multe atractii turistice.
Cateva blocuri inalte, undeva la vreo 20 de etaje, multe spatii verzi, cartiere selecte, rezidentiale, chiar si cele mai vechi se vede ca inainte erau de lux, trecerea timpului nereusind sa le rapeasca tot farmecul,cele mai mari companii din diverse domenii, oameni foarte civilizati, curati si cel putin, din cate vad aici, inteligenti in cele mai multe dintre cazuri.
Se vede influenta europeana extraordinar de mult si in cele mai mici detalii, chiar si sururbia saracioasa este…europenizata. Casele desi foarte saracioase sunt totusi…europenizate spre deosebire de ceea ce am vazut in Burkina si Niger. Alte materiale de constructii, alte arhitectura alt stil de viata.
Hotelul unde suntem cazati este un hotel de 4 stele, unul dintre cele mai luxoase din oras. Are de toate fara piscina si sauna dar acum pretentiosi mai suntem si noi J
Am iesit intr o dupa amiaza in oras pe bulevardul principal numit Kampala Road, unde sunt cele mai mari magazine, restaurante, banci. Practic este centrul economic al Kampalei, nu exista case, doar spatii comerciale. Casele sunt undeva pe coline, in genul orasului Auckalnd NZ.
Am mancat ceva traditional o combinatie peste carne facute pasta impreuna cu bambus, pasta de banane si un fel de cartof. Nu foarte gustos dar extrem de nutritiv. Am mancat pe la pranz si nu mi a mai fost foame pana a doua zi de dimineata J
Cam asta e pentru moment dragii elefantului .
Din Kampala pentru voi va pupa un elefantzoi"
luni, august 03, 2009
Africa 2009-jurnal de calatorie: Niger, Niger
Serialul se apropie de sfarsit, acest post este unul din ultimele episoade. Noutatea absoluta este ca RR se afla in Romania pentru cateva zile, urmeaza sa ne intalnim pentru impresii si comentarii la cald. Lectura placuta:
"Hello,
Dupa o mica pauza revin cu detalii din Niger.
Intr una din sambete am fost sa vzitam o piata locala. Un fel de bilci de la noi. Am iesit la vreo 50 de km de capitala unde in fiecare WK vin taranii de prin sate cu tot ceea ce au prin gradina, case, grajduri astfel incat poti gasi acolo de de toate de la aparate second hand la animale fara sa ignoram saci de tarate, carne macra pentru facut fripturi pe loc, gogosi facute in conditii igienice rar intalnite. Un turn babel, un focar de infectie veritabil; o inghesuiala cum rar mi a dat dat sa vad...si asta este o experienta. Unul langa altul, unii langa altii, unele langa altele, oameni animale, tarabe feresti omul dai peste animal, pui piciorul pe niste tarate nu ai cum sa eviti gratarul bilciului unde bucatile de carne sar de colo colo ( pe jos pe sus nu conteaza directia si impuritatile gasite pe parcurs) inainte de a ajunge in stomac. Pentru ca sunt grijulii taranii s au gandit si la niste desert adica gogosi facute de catre absolut oricine dispune de material rulant si de o tigaie cu ulei(??!!) pusa pe carbuni incinsi. Scenariu demn de filmele medievale ( poate ca s au si facut filmari prin astfel de piete unde gasesti actori naturali).
Impresionant de a dreptul.
A trebuit sa fim campioni la trecut prin labirint pentru ca sa ajungem pe malul Nigerului si sa vedem si anume barcile cu comercianti care veneau cu mic cu mare la piata in calitate de vanzatori dar si de cumparatori.
Un adevarat labirint sa treci de la un cap al altuia al bilciului. Si o provocare reala, adevarata, barbateasca ( bine, bine si femeieasca ca sa nu ziceti ca sunt misogin).
Cum am ajuns la locul de acostare a barcilor cum am fost abordati in stil african. " Faceti poze cu noi, le prelucrati in Europa, le vindeti si scoateti o gramada de bani. Cotizati aici cu ceva". Am cotizat ca sa scapam de "vamesi".
Urmatoarea destinatie a fost plimbarea cu barca pe Niger. Nu iti poti refuza o asemenea placere daca tot esti la Niamey.
Doar si pentru ca privind in zare vezi cum micile dune ( aici adevarati munti) ies din mare...Nigerul calm..asfintit de soare...asta da priveliste...liniste de nu se aude tantarul..si imagine cu adevarat de retinut
O alta tinta era plimbatul cu camilele. Nici asta nu poti rata. Sunt cateva puncte de atins pentru orice turist in Niger. Noroc cu directorul general al agentiei care are relatii peste tot. Am scos un pret bun pentru plimbarea pe camila...cu barca si o masa la pranz totul la un milion de persoana. Mult pentru localnici...Dar super rezonabil pentru turisti. Cine nu are relatii plateste dublu chiar triplu asa ca...am profitat de ocazie.
Nu stiu ce traiesc altii cand se urca pe camila dar eu...sa fiu la niste metri deasupra pamantului si sa fiu bine scuturat in ritmuri de rodeo...nu prea e placut:)) pana cand s a linistit camila am transpirat serios apoi am mers fara probleme. O mai lua la trap..mai urcam o colina mai coboram o panta....la final am mangaiat o in semn de multumire si a vrut sa ma pupe dar parca nu mi s a parut o afacere:))
Cand ne am dat jos de pe camila hop top in barca ca sa salutam hipopotamii. Ne am plimbat vreo ora incet fara graba am savurat plimbarea apoi am gustat niste friptura cu cartofi prajiti si un vin ( vinul bonus din partea casei)
Inainte de terminarea stagiului ca si cadou din partea agentiei am fost intr un mini safari prin colinele din jurul orasului.
Aparent nu e mare lucru dar cand ajungi intr o masina Toyota special echipata pentru raliuri cu un fost sofer profesionist la volan si mergand cu 80 de km la ora coborand si urcand printre dune....nu e chiar orice experienta.
Cand am coborat din masina ma cam clatinam..dar mi am revenit repede in fata unei sticle de bere si a unui apus de soare pe colinele cu iz de desert din jurul orasului.
Marti seara plec pe ruta Paris Amsterdam Kampala. 15 ore de zbor pentru a ajunge in " Elvetia Africii". Pe malul lacului Victoria intr o zona plina de verdeata, piriuri care strabat padurea, poienisuri, liniste si pace. Si munca. Pana acum rezultate foarte bune in cele doua agentii pe unde am trecut. Sa nu credeti ca nu muncesc.
Un elefant muncitor, prieten al tutulol"
sâmbătă, august 01, 2009
Africa 2009-jurnal de calatorie: Niger.Hipo.Koure. Girafe.
Salut, un nou episod, tot din Niger. Lectura placuta:
"
"
Salutare,
continui relatarile de pe taramuri africane
Intr o buna zi cu soare soferul de la firma ne a propus sa facem un mic tur de oras.
micul tur de oras mi am zis eu nu presupune mari pregatiri gen echipamente speciale spre exemplu aparat foto.
prima data am ajuns la muzeul national un fel de gradina zoo + muzeu de schelete descoperite prin desert + muzeu cu tot felul de bogatii nationale gen mina de uraniu, stele de nisip, etc.
Am gasit, vazut si NEpus mana! - dincolo de cusca bin ferecata - , lei, cimpazei, hiene, struti, sacali, am vazut hipopotami, crocodili imensi ( cei trasi de coada era mici copii), schelete de dinozauri sau cutii cu uraniu. Din categoria stiati ca : 100 g uraniu este egal cu 2, 5 tone de lemne spre exemplu. Si se extrag mii de tone de uraniu de catre o corporatie franco spanioloaica.
Ca in orice tara africana nu te poti plimba ca si alb fara ca un ghid local " expert in toate cele" sa nu se(te) agatze prin tehnici de prindere bine studiate.
S a agatat bine un astfel de om de culoare ba chiar s a urcat in masina cu noi si ne a propus un senzational drum pe Niger.
Nu l am refuzat doar " puteti trece pe langa hipo si puteti vedea un sat de pescari unde fiecare barbat are minim 3 femei". Melodia cu " fiecare barbat are mai multe femei" este deja demodata- m a cucerit la inceput - dar acum e ca si cum ai spune ca fiecare european mananca de mai multe ori pe zi ( africanul mananca si la doua sau chiar patru zile depinde de cat de bogata este familia ....;bineinteles ca sunt si familii de bogatani, multi extrem de bogati...)
Revenind la hipopotamii nostri, am ajuns la vreo 15 km de Niamey, acolo unde Nigerul este calm, hipopotamii sunt multi si " chiar poti sa bei apa din Niger pentru a fi la fel de puternic si de victorios ca Nigerul".
Ne am plimbat cu barca, vaslasul ne a dus foarte aproape de o familie de hipo, bunic, mama, tata si puii. Imense aceste animale. Calme pentru ca am avut interpret. Doar de aceea am platit o caruta de bani. Pentru el o caruta. Adica cu ceea ce a castigat ca urmare a traducerii hipopotame _ frantuzesti a putut cumpara faina pentru acasa pentru o saptamana. Buna si meseria asta.
Am ajuns in satul de pescari. Intre adevar multe femei, multi copii. Putini barbati. Dar spornici. Un cabinet medical. Doua scoli. o scoala de fapt o terasa, acoperis de paie si niste scaune era scoala pentru clasele 1-4. Clasele superioare erau deja intr o cladire din caramida, sponsorizare din partea unui cetatean american. Dimineata clasele 5-8 seara liceul.
Desi aveau apa proaspata, foloseau apa din Niger, buna pentru de toate de la mancare la spalat. Am spus de ce doar nu indraznea nimeni sa nu fie precum Nigerul.
Majoritatea aici au urme pe fata, in sens de diverse cicatrici de diverse forme. Motivul? cand pe copil il doare capul il taie pe fata sa curga sangele rau care provoaca durerea de cap. Nu mai doare capul, sangele este oprit cu frunze din diversi copaci...iar eventuala infectie...depinde..... daca chiar nu mai poate omul se ajunge la spital, daca nu...asta e...trece ea infectia in timp.
Pentru ziua respectiva a fost de ajuns.
A urmat in week end o vizita la Koure.
O rezervatie naturala un mini safari, unde sunt doar' girafe protejate prin lege. Vreo 200 de exemplare din care am vazut un numar 8, toate femele si pui, masculii fiind plecati la serviciu. Toate lumea munceste, da??
Le am fotografiat, nu am avut translator, astfel incat a trebuit sa mergem in varful picioarelor pentru a nu le speria ( in sensul de a fugi de noi sau mai rau spre noi........).
Un elefant printre girafe
Din Niamey Niger elefantus talpus girafus kouranus traducator autorizat"
luni, iulie 27, 2009
Africa 2009-jurnal de calatorie: Burkina Faso.Plecare. Niger. Niamey. sosire. Air Burkina
Salut, astazi un nou episod. RR isi ia ramas bun de la Ouaga si isi ia zborul spre Niger. Urmeaza o noua aventura, lectura placuta:
"Bonjour hello,
Sau invers. Oricum ai citi Africa este dincolo de toate o lume speciala.
Tinuturi aparte. oameni calzi, primitori. Atata cat pot, in conditiile unei educatii limitate.
Ca si o curiozitate africanii refuza sa foloseasca cuvinte urate, jignitoare, blesteme de genul sa iti moara una alta sa mori sa te duci sa putrezesti...
Puterea cuvintelor...pozitive..care ii transforma in oameni calzi pasnici primitori in ciuda saraciei, a lipsurilor educationale, culturale sau de alta natura.
Spre exemplu cand te deranjeaza cineva si vrei sa ii spui sa plece ii spui " eu nu pot ajuta, ma rog ca Dumnezeu sa te ajute".
M am despartit de Ouaga cu putin regret. Putin pentru ca totusi sunt la munca si nu la distractie, dar regretul tot exista...am stat timp de o luna si jumatate printre oameni primitori, calzi, atenti, ospitalieri.
Am muncit cu ei, ne am distrat, am fost la baruri, terase, restaurante,la elefanti sau crocodili, ne am luat ramas bun intr o atmosfera calma si destinsa.
Dupa o luna si jumatate am plecat spre aeroport pe care l am regasit la fel, trist, in constructie, aceleasi persoane agresive, agresivitate pe care insa am inteles o atlfel.
Daca stii sa le vorbesti, sa ii lamuresti daca mai vad ca si cunosti cateva cuvinte din limba lor te lasa in pace. Nu esti prada buna ei pe strain il vor. Multi se multumesc cu batista de azi in loc de camasa de maine.Cu ciupeala si apoi pa. Fiecare dupa cum poate.
Avionul a plecat la timp, zbor linistit deasupra norilor si aterizare lina pe aeroportul din Niamey Cald. Tare cald.
41 de grade la umbra. Transpiri stand. Mergand transpiri si mai mult. Alergand cum o fi?
Primul control. Viza de intrare. Al doilea control. Viza medicala. Al treilea control. Al bagajelor. MI s a blocat lacatul de la bagaj. Mi au permis trecerea vazand ca sunt plin de praf ( - praf alb de pe jos unde o fi fost femeia de serviciu? sau asa trebuie sa fie? sa iti imprimi urma pantofului in praf?) si destul de nervos. Al patrulea control. Sa vada daca chiar ai pasaport.
Soferul. Masina. Cald. Alt oras. Mai bogat. Mai mare. Alte cladiri. alte obiective. E normal. Ramane sa vedem ce obiective vizitam.
Ajungem la firma. Directorul un francez de treaba de un an de zile in Niger dupa ce 7 ani a fost in Burkina.
Oameni primitori si aici. Hotelul. Bun. curat. Stilul anilor 70. Merge ca sa zic asa.
Oameni primitori si aici. Hotelul. Bun. curat. Stilul anilor 70. Merge ca sa zic asa.
Urmeaza sa vedem ce se intampla.
Fo Fo ( multumesc)
Un elefant la Niamey."
luni, iulie 20, 2009
Africa 2009-jurnal de calatorie: Au dessus des vieux volcans,Glisse des ailes sous les tapis du vent,Voyage, voyage,Eternellement.
Salutare cititori. Calatoria lui RR se apropie de sfarsit, aventura din Burkina Faso, pentru ca vor urma Niger si Uganda (unde se alfa in prezent). Asadar ramaneti conectati, astazi un nou episod, impresii, traiti la sfarsitul sederii in Ouaga.
"Salutare din nou,
Revin dupa o oarecare pauza cu niscaiva vesti de pe taramuri africane.
Nu am fost multe vesti,pentru ca mai trebuie sa si muncesc nu doar sa ma plimb...
Hotel sediu si retur, nimic demn de consemnat.
Aceleasi praf, aceeasi vanzatori care intreaba endless daca nu cumva totusi si poate cine stie! cumperi de la ei. Raspunsul clar si precis NU, nu este de ajuns pentru ca ei vanzatorii nu au in vocabular acest cuvant. Ca si cum nu l ar fi auzit continua sa iti prezinte produsele poate cine stie cumperi ceva.
Unii dintre ei au si povesti bine inchegate si diferite...de apreciat repertoriul divers...Intai te privesc si in functie de mutra, haine, alte criterii?? incep sa iti prezinte fie versiuni comercialo-lacrimogene de genul " hai sa incurajm industria de profil " bratari, una alta" care nu poate trai decat daca strainii cumpara pentru ca localnicii cunosc...fie versiuni pur si complet miloase de genul asta e singura bratara pe care am reusit sa o duc la bun sfarsit fiind cu multe probleme pe cap si daca nu o vand nu am bani sa ma intorc in sat (...)
Daca reusesti sa treci de ei ajungi la hotel. In restaurant. In camera.Etc.
Joia trecuta a fost zi libera. Sarbatoare. Unul din sefi s a oferit sa ne puna la dispozitie un sofer pentru " ca sa mergeti si voi prin zona ca ati muncit destul...toata ziua la birou ce e asta??".
Dis de dimineata am profitat de ocazie si am purces la drum.
Prima vizita la Laongo .
Am si poze separat. La final de meil.
Sculpturi in granit, o data la 2 ani vin artisti din toata lumea si lucreaza fiecare pe cont propriu.
Raman o luna de zile in cadrul parcului, salariu de expat, masa si casa oferite de organizatori.
Au voie sa aiba un asistant pe care il platesc din buzunarul lor.
Mi a placut dar nu pot spune ca sunt fan :)
A doua vizita a fost la Bazoule.
Rezervatie naturala unde am vazut si mangaiat crocodili.
Este vorba despre crocodili sacri. Sunt considerati egalii oamenilor, se discuta cu ei, nu sunt vanati, sunt civilizati, cand se plimba prin sat nu mananca decat daca li se da altfel nu fura puii din curtile oamenilor. Copii mici se plimba pe spinarea crocodililor. Interesant pot spune. Am mangaiat si eu crocodilii desi cei de aici de la firma spun ca am avut curaj pentru ca dincolo de toate animalul ramane animal. Dar chiar erau cuminti e adevarat au mancat inainte niste pui.
M am plimbat prin rezervatie, am vazut din nou viata oamenilor de zi cu zi. Saracie lucie in satul din rezervatie la barul din sat nu aveau decat cateva produse si nu aveau sa schimbe bancnote mari. Noroc ca am avut marunt.
In sat seful satului avea un dispozitiv de captare a luminii solare injghebat dupa reguli de el stiute cu care reusea sa aprinda seara un bec timp de vreo doua ore.
O fundatie s a oferit sa aduca un grup electrogen acolo dar s a cerut o lista cu casele oamenilor mai importanti pentru ca nu se poate oferi lumina in toate casele.
Altfel, cate case atatea femei si cate usi la casa atatea femei in fiecare casa.
Seful avea 6 usi la casa.
Deja sunt "vaccinat" pot spune ca nu ma mai mira nimic nu mai sunt atat de virulent in comentarii scriu doar asa...statistic, oricum mult mai temperat, fara sa atasez vreun sentiment specific robertesc. Adica de indignare, mirare, dorinta de dreptate si salvare.
Ma plimbam prin sat si am vazut un cos de gunoi..donatie din partea ducelui de Luxemburg. Daca atata se poate dona...sa zica merci si pentru asta. Gunoaiele nu erau in cos.
Multe preconceptii, multe credinte. Cei mai rasariti in sensul ca stiu limba franceza, ca interactioneaza cu strainii, deci ceva mai open minded recunosc ca poate gresesc dar ca asta este satul african. Nu faci asta ca n ai voie, si ca sa dau niste exemple care imi vin acum in minte _ evident nu singurele existente si poate nici cele mai"socante"_ daca mamanci constient carne de crocodil la primul pahar de apa baut vei muri, nu vorbesti cu crocodilul daca nu esti din familie aleasa( cu stramosi care au mai vorbit cu crocodilii) decat prin interpret pe care trebuie sa il platesti, sunt familii forever sefe pentru ca sefia se transmite din tata in fiu si familii forever sclave statut pe care nu il pot schimba decat daca pleaca de tot din sat si isi iau viata in propriile maini. Adica sunt renegati si daca vreodata au nevoie de ajutor la ei in sat nu se mai pot intoarce. Ghidul cu care vorbeam provenea dintr o familie respectata pentru ca se ocupa de traduceri crocodilesti pentru turisti de aici si statutul special pe care il avea si din care decurgeau avantaje de genul prioritate la cumparat teren in sat pentru constructia de case. Astfel, la ei in familie fiecare avea coliba sa spre deseobire de alte familii care se inghesuiau toti intr o coliba.
In rest liniste si pace, pe 2 iunie plecare la Niamey in Niger.
Burkina Faso e una din cele mai sarace tari din punct de vedere al resurselor naturale , dar si una dintre cele mai linistite tari - fara razboaie civile, revolte, agresiuni - cu oamenii ospitalieri si primitori, blinzi si demni in ciuda greutatilor.
Niger este tara cu cele mai mari temperaturi din toata Africa de Vest.
Intre cele doua extreme
Primiti, va rog salutari
Elefanto-ouago-niameyesti
Poze aici."
"Salutare din nou,
Revin dupa o oarecare pauza cu niscaiva vesti de pe taramuri africane.
Nu am fost multe vesti,pentru ca mai trebuie sa si muncesc nu doar sa ma plimb...
Hotel sediu si retur, nimic demn de consemnat.
Aceleasi praf, aceeasi vanzatori care intreaba endless daca nu cumva totusi si poate cine stie! cumperi de la ei. Raspunsul clar si precis NU, nu este de ajuns pentru ca ei vanzatorii nu au in vocabular acest cuvant. Ca si cum nu l ar fi auzit continua sa iti prezinte produsele poate cine stie cumperi ceva.
Unii dintre ei au si povesti bine inchegate si diferite...de apreciat repertoriul divers...Intai te privesc si in functie de mutra, haine, alte criterii?? incep sa iti prezinte fie versiuni comercialo-lacrimogene de genul " hai sa incurajm industria de profil " bratari, una alta" care nu poate trai decat daca strainii cumpara pentru ca localnicii cunosc...fie versiuni pur si complet miloase de genul asta e singura bratara pe care am reusit sa o duc la bun sfarsit fiind cu multe probleme pe cap si daca nu o vand nu am bani sa ma intorc in sat (...)
Daca reusesti sa treci de ei ajungi la hotel. In restaurant. In camera.Etc.
Joia trecuta a fost zi libera. Sarbatoare. Unul din sefi s a oferit sa ne puna la dispozitie un sofer pentru " ca sa mergeti si voi prin zona ca ati muncit destul...toata ziua la birou ce e asta??".
Dis de dimineata am profitat de ocazie si am purces la drum.
Prima vizita la Laongo .
Am si poze separat. La final de meil.
Sculpturi in granit, o data la 2 ani vin artisti din toata lumea si lucreaza fiecare pe cont propriu.
Raman o luna de zile in cadrul parcului, salariu de expat, masa si casa oferite de organizatori.
Au voie sa aiba un asistant pe care il platesc din buzunarul lor.
Mi a placut dar nu pot spune ca sunt fan :)
A doua vizita a fost la Bazoule.
Rezervatie naturala unde am vazut si mangaiat crocodili.
Este vorba despre crocodili sacri. Sunt considerati egalii oamenilor, se discuta cu ei, nu sunt vanati, sunt civilizati, cand se plimba prin sat nu mananca decat daca li se da altfel nu fura puii din curtile oamenilor. Copii mici se plimba pe spinarea crocodililor. Interesant pot spune. Am mangaiat si eu crocodilii desi cei de aici de la firma spun ca am avut curaj pentru ca dincolo de toate animalul ramane animal. Dar chiar erau cuminti e adevarat au mancat inainte niste pui.
M am plimbat prin rezervatie, am vazut din nou viata oamenilor de zi cu zi. Saracie lucie in satul din rezervatie la barul din sat nu aveau decat cateva produse si nu aveau sa schimbe bancnote mari. Noroc ca am avut marunt.
In sat seful satului avea un dispozitiv de captare a luminii solare injghebat dupa reguli de el stiute cu care reusea sa aprinda seara un bec timp de vreo doua ore.
O fundatie s a oferit sa aduca un grup electrogen acolo dar s a cerut o lista cu casele oamenilor mai importanti pentru ca nu se poate oferi lumina in toate casele.
Altfel, cate case atatea femei si cate usi la casa atatea femei in fiecare casa.
Seful avea 6 usi la casa.
Deja sunt "vaccinat" pot spune ca nu ma mai mira nimic nu mai sunt atat de virulent in comentarii scriu doar asa...statistic, oricum mult mai temperat, fara sa atasez vreun sentiment specific robertesc. Adica de indignare, mirare, dorinta de dreptate si salvare.
Ma plimbam prin sat si am vazut un cos de gunoi..donatie din partea ducelui de Luxemburg. Daca atata se poate dona...sa zica merci si pentru asta. Gunoaiele nu erau in cos.
Multe preconceptii, multe credinte. Cei mai rasariti in sensul ca stiu limba franceza, ca interactioneaza cu strainii, deci ceva mai open minded recunosc ca poate gresesc dar ca asta este satul african. Nu faci asta ca n ai voie, si ca sa dau niste exemple care imi vin acum in minte _ evident nu singurele existente si poate nici cele mai"socante"_ daca mamanci constient carne de crocodil la primul pahar de apa baut vei muri, nu vorbesti cu crocodilul daca nu esti din familie aleasa( cu stramosi care au mai vorbit cu crocodilii) decat prin interpret pe care trebuie sa il platesti, sunt familii forever sefe pentru ca sefia se transmite din tata in fiu si familii forever sclave statut pe care nu il pot schimba decat daca pleaca de tot din sat si isi iau viata in propriile maini. Adica sunt renegati si daca vreodata au nevoie de ajutor la ei in sat nu se mai pot intoarce. Ghidul cu care vorbeam provenea dintr o familie respectata pentru ca se ocupa de traduceri crocodilesti pentru turisti de aici si statutul special pe care il avea si din care decurgeau avantaje de genul prioritate la cumparat teren in sat pentru constructia de case. Astfel, la ei in familie fiecare avea coliba sa spre deseobire de alte familii care se inghesuiau toti intr o coliba.
In rest liniste si pace, pe 2 iunie plecare la Niamey in Niger.
Burkina Faso e una din cele mai sarace tari din punct de vedere al resurselor naturale , dar si una dintre cele mai linistite tari - fara razboaie civile, revolte, agresiuni - cu oamenii ospitalieri si primitori, blinzi si demni in ciuda greutatilor.
Niger este tara cu cele mai mari temperaturi din toata Africa de Vest.
Intre cele doua extreme
Primiti, va rog salutari
Elefanto-ouago-niameyesti
Poze aici."
joi, iulie 16, 2009
Africa 2009-jurnal de calatorie: prin vizite...
Episod nou:
"Salutari elefantesti pullesti,
atentie pullo desemeneaza un singur peul (http://dvkq.free.fr/saintdenis93/peuls_toucouleurs.htm)
vineri seara se distreaza oamenii se rup in doua chiar daca au muncit toata saptamana chiar si vineri pana seara
doar a doua zi e week end nu?
bautura discoteci baruri dansuri una alta
vorba unuia din sefi
"Robert dupa ce termin o zi din timpul saptamanii ma gandesc ce am facut in afara de munca......si ma culc cu gandul ca vine wk si o buna parte din salariu merge pe distractie ca doar de aia traim nu doar sa muncim"
vineri seara am zis sa dorm putin si apoi sa ies in club insa am dormit pana dimineata
a doua zi soferul mi a propus sa cu el intr o vizita " la niste oameni cu bani sa vad si eu ce si cum si pe urma la altii cu adevarat cu bani"
hai sa mergem am zis de ce nu
am ajuns intr o zona a orasului destul de saracioasa dar dupa cateva strazi pline de praf si case tradtionale(ponosite) am ajuns intr o alta zona cu case ceva mai rasarite cu gard! grilaje! semn ca oamenii au ce apara fata de vecinii mai putin avuti
intru in casa cu 5 camere si am avut senzatia ca vizitez o casa a unor batrini ingrijiti dar saraci
casa curata pereti insa nezugraviti _ costa mult Robert prea mult si noi singuri nu avem timp ca muncim toata ziua si in wk ne distram_ mobila veche curata dar veche se vedea trecerea timpului peste spatarele scaunelor o canapea gen pat de spital cu un cearceas deasupra _ locul oaspetilor_ o masa tot din tabla cu geam la mijloc
oamenii astia sunt 3 la numar sot sotie si copil
sotul meserie buna salariu de 600 de euro sef in cadrul unei firmei de transport
ea studenta
mostenire de la familie doua casutze pe care le inchiriaza si pe care iau pe amandoua 150 euro pe luna
la masa s a servit pe langa orez peste pui si mancare de cartofi bere suc fructe masa copioasa totusi
iesim de acolo so soferul imi spune hai sa mergem la niste oameni avuti sa vezi si tu cum e
sa imi spui daca si in europa e tot la fel
am ajuns in alt cartier si tot ca mai inainte prin case darapanate intram intr o casa vopsita ingrijita pereti curati casa cu trei camere mobila moderna 450 de euro setul canapea extensibila 2 fotolii si o masutza bonus!
oamenii au firma! un birou de fotocopiere si prelucrare imagini pe calculator amandoi cu facultate ea functionar bancar el se ocupa e afacerea in care are angajati 3 persoane
se vedea ca sunt oameni cu putere financiara peste medie nu am mai mancat dar aveau un minibar din care au scos o sticla de vin aveau telefon calculator radio totul curat vopsit cu bun simt
a doua zi adica ieri soferul m a invitat la cununia lui
e musulman dar si musulmanii se impart in vreo 3 categorii fiecare cu "ale lor"
am ajuns la local pe drum mi a spus ca sunt ultimul toti sunt acolo doar pe mine ma mai asteapta lumea
am ajuns cu oaresce emotii si ce vad
vreo 20 barbati asezati pe scaune in linie in fata lor a sosit un fel de imam spun un fel de pentru ca nu era un imam adevarat era cel mai batran din satul sotului si care cunoastea si principii bisericesti si de comportament in viata
femeile erau in alta camera " nu ai voie sa le vezi asteapta sa iasa"
" nu vorbi tare nu aplauda nu intreba prea multe ca faci zgomot aici totul e in liniste"
altii erau pe afara nu pareau f interesati de ceea ce se intampla desi erau veniti in calitate de participanti
m am asezat pe scaun
mi e sete am spus la un moment dat da avem bautura dar este parte din zestrea adusa mirelui si dupa ceremonie el trebuie sa o aduca si sa dea voie sa fie impartita celor prezenti
am traversat si am cumparat cola de la magazinul din colt
dupa vreo ora de stat pe scaun sau de plimbat prin zona printre participanti am intrebat pe cumnata miresei ce se intampla de fapt
ce sa se intample mi a spus familiile discuta intre ele in prezenta batrinilor satelor din care provin cei doi in prezenta unor talmaciutori pentru ca sunt musulmani dar vorbesc limbi diferite sotii intre ei intelegandu se in franceza dar batranii nu vorbesc decat limba stramoseasca
intre timp cativa participanti s au plictisit( sau asa o fi traditia?) si au plecat
pana la urma totul s a terminat cu bine si s a anuntat oficial ca soseste mancarea
berbec cu orez
credeam ca se serveste la masa dar nestiutorul a aflat ca nu asa procedeaza cei prezenti
barbatii separat femeile separat nu au voie sa stea la masa cu barbatii
noi posesorii unor oarecare caracteristici ne am adunat in cerc stand pe scaun si mancand la comun dintr o oala mare
cei mai rapizi au mancat si cel mai mult fara tacamuri si fara galagie
din varii motive au am mancat la hotel ceva mai tarziu
un elefant comis! voiajor"
atentie pullo desemeneaza un singur peul (http://dvkq.free.fr/saintdenis93/peuls_toucouleurs.htm)
vineri seara se distreaza oamenii se rup in doua chiar daca au muncit toata saptamana chiar si vineri pana seara
doar a doua zi e week end nu?
bautura discoteci baruri dansuri una alta
vorba unuia din sefi
"Robert dupa ce termin o zi din timpul saptamanii ma gandesc ce am facut in afara de munca......si ma culc cu gandul ca vine wk si o buna parte din salariu merge pe distractie ca doar de aia traim nu doar sa muncim"
vineri seara am zis sa dorm putin si apoi sa ies in club insa am dormit pana dimineata
a doua zi soferul mi a propus sa cu el intr o vizita " la niste oameni cu bani sa vad si eu ce si cum si pe urma la altii cu adevarat cu bani"
hai sa mergem am zis de ce nu
am ajuns intr o zona a orasului destul de saracioasa dar dupa cateva strazi pline de praf si case tradtionale(ponosite) am ajuns intr o alta zona cu case ceva mai rasarite cu gard! grilaje! semn ca oamenii au ce apara fata de vecinii mai putin avuti
intru in casa cu 5 camere si am avut senzatia ca vizitez o casa a unor batrini ingrijiti dar saraci
casa curata pereti insa nezugraviti _ costa mult Robert prea mult si noi singuri nu avem timp ca muncim toata ziua si in wk ne distram_ mobila veche curata dar veche se vedea trecerea timpului peste spatarele scaunelor o canapea gen pat de spital cu un cearceas deasupra _ locul oaspetilor_ o masa tot din tabla cu geam la mijloc
oamenii astia sunt 3 la numar sot sotie si copil
sotul meserie buna salariu de 600 de euro sef in cadrul unei firmei de transport
ea studenta
mostenire de la familie doua casutze pe care le inchiriaza si pe care iau pe amandoua 150 euro pe luna
la masa s a servit pe langa orez peste pui si mancare de cartofi bere suc fructe masa copioasa totusi
iesim de acolo so soferul imi spune hai sa mergem la niste oameni avuti sa vezi si tu cum e
sa imi spui daca si in europa e tot la fel
am ajuns in alt cartier si tot ca mai inainte prin case darapanate intram intr o casa vopsita ingrijita pereti curati casa cu trei camere mobila moderna 450 de euro setul canapea extensibila 2 fotolii si o masutza bonus!
oamenii au firma! un birou de fotocopiere si prelucrare imagini pe calculator amandoi cu facultate ea functionar bancar el se ocupa e afacerea in care are angajati 3 persoane
se vedea ca sunt oameni cu putere financiara peste medie nu am mai mancat dar aveau un minibar din care au scos o sticla de vin aveau telefon calculator radio totul curat vopsit cu bun simt
a doua zi adica ieri soferul m a invitat la cununia lui
e musulman dar si musulmanii se impart in vreo 3 categorii fiecare cu "ale lor"
am ajuns la local pe drum mi a spus ca sunt ultimul toti sunt acolo doar pe mine ma mai asteapta lumea
am ajuns cu oaresce emotii si ce vad
vreo 20 barbati asezati pe scaune in linie in fata lor a sosit un fel de imam spun un fel de pentru ca nu era un imam adevarat era cel mai batran din satul sotului si care cunoastea si principii bisericesti si de comportament in viata
femeile erau in alta camera " nu ai voie sa le vezi asteapta sa iasa"
" nu vorbi tare nu aplauda nu intreba prea multe ca faci zgomot aici totul e in liniste"
altii erau pe afara nu pareau f interesati de ceea ce se intampla desi erau veniti in calitate de participanti
m am asezat pe scaun
mi e sete am spus la un moment dat da avem bautura dar este parte din zestrea adusa mirelui si dupa ceremonie el trebuie sa o aduca si sa dea voie sa fie impartita celor prezenti
am traversat si am cumparat cola de la magazinul din colt
dupa vreo ora de stat pe scaun sau de plimbat prin zona printre participanti am intrebat pe cumnata miresei ce se intampla de fapt
ce sa se intample mi a spus familiile discuta intre ele in prezenta batrinilor satelor din care provin cei doi in prezenta unor talmaciutori pentru ca sunt musulmani dar vorbesc limbi diferite sotii intre ei intelegandu se in franceza dar batranii nu vorbesc decat limba stramoseasca
intre timp cativa participanti s au plictisit( sau asa o fi traditia?) si au plecat
pana la urma totul s a terminat cu bine si s a anuntat oficial ca soseste mancarea
berbec cu orez
credeam ca se serveste la masa dar nestiutorul a aflat ca nu asa procedeaza cei prezenti
barbatii separat femeile separat nu au voie sa stea la masa cu barbatii
noi posesorii unor oarecare caracteristici ne am adunat in cerc stand pe scaun si mancand la comun dintr o oala mare
cei mai rapizi au mancat si cel mai mult fara tacamuri si fara galagie
din varii motive au am mancat la hotel ceva mai tarziu
un elefant comis! voiajor"
luni, iulie 13, 2009
Africa 2009- jurnal de calatorie: africa africa
Un nou episod, lectura placuta:
"Salutari africane,
Evident Africa nu inseamna doar saracie
dar nu inseamna numai lux sau lafaieli
departe de asta
o revista din franta si a trimis oamenii la Ouaga pentru ca au auzit ei ca aici s au inregistrat progrese extraordinare in ultimii ani
corect
de la aproape nimic a se citi camp gol
de la un singur bulevard numit bulevardul placerilor pentru ca era singurul
pentru aici gaseai de toate
pentru ca turistul necunoscutator era plimbat cu taxiul pe buverdard, se mai iesea pe o strada laturalniuca se intra iarasi pe bulevard si ii lua un tarif imens spunand ca asta e tot orasul....
s a ajuns la o dezvoltare totusi remarcabila cu diverse constructii restaurante cladiri de birouri tarabe sau magazine cateva supermarketuri etc
ce au facut oamernii de la revista franceza? au mers si au filmat cartierul rezidential care se numeste ouaga 2000
cartier inceput in 2000 si terminat de fapt intre 2003 si 2008
si atat
dar adevarul e ca imediat dupa ce se termina cartierul la mai putin de un kilometru sunt case fara acoperis fara usi care nu au apa curenta si curent electric
oameni care traiesc din te miri ce
familii care nu au ce sa manance in fiecare zi
toti cei din familie se intalnesc la fioecare doua zi la ora fixa sa mamance dar cine lipseste atunci mananca la 4 zile
familii cu copii multi care mananca toti dintr un vas urias cine e mai rapid ala mamanca cel mai mult de unde rezulta copii mici cu burti imense de ti se rupe sufletul stiind ca acolo ceva nu e in regula gen tot felul de boli de digestie virusi etc unii dintre ei sunt asa de frumosi si te gandesti cat pot trai in asemenea conditii
astea nu se spun sunt subiecte tabu
vin oameni de la tot felul de comisii europene si mondiale _ unde ca sa ajungi trebuie sa treci de n examene si sa astepti rezultatele n luni de zile_ stau pe salarii de mii bune de euro si discuta ce se poate face si atat cine nu ar vrea o asemenea viata?
am intrebat oameni de rand oameni obisnuiti fie de la firma unde salariile sunt totusi decente pana la someri intalniti pe strada toti aud de tot felul de reuniuni tot felul de emisari europeni dar ritmul in care se face ceva concret in foarte incet
e si normal cand ajungi in sate comune si vezi ce e de fapt cine investeste timp resurse nervi stiinta pasiune ca sa scoata ceva
cand vezi atata saracie oameni care iti pupa mana pentru un kil de orez sau un pui( festinul anului) ce poti face?
nu e mai usor sa iei tascalaul de bani pe luna si sa porti tot timpul o mina de om preocupat si sa participi la tot felul de sedinte unde se stabilesc multe se fac tot felul de planuri si urmarile sunt lente? la final dupa niste ani pleci cu buzunarele pline intre timp mai faci niste insule sau destinatii exotice ca iti permiti si uite asa viata merge inainte
lupta de zi cu zi o intelegi discutand cu omul care nu doarme noaptea care asteapta ora 5 sa iasa pe strada si care se gandeste ce poate face legal pentru a se intoarce cu mancare pentru familie el poate sa nu manance nimic doar sa bea si sa pacaleasca asa foamea
omul care nu a mancat niciodata biscuiti ca sunt prea scumpi este omul care tine africa care munceste si care strange bani si care se bucura cand are ce sa manance zilnic cand reuseste sa isi trimita copilul la scoala pe bicicleta scutindu l de distante lungi care are bani sa iti trateze copilul de vreo boala sau alta etc
90 la suta din populatie asa e
ajutoarele umanitare dispar pentru ca e saracia mare
pentru ca cei care lucreaza la distriutie isi trag partea leului
vorbeam cu secretara de la firma
o femeie foarte activa
are prieteni in franta care strang tot ce pot si trimit ajutoare prin intermediul firmei Bollore care este un gigant in ale transporturilor in africa si care mai are filiale si in alte tari ale lumii
lucruri aparent nefolositoare aici sunt vitale
carti aparent vechi si demodate aici sunt super utile
ar fi bine daca as reusi sa organizez astfel de transporturi si fie sa supraveghez pêrsonal distribuirea fie sa las pe aceasta secretara sa distriburie
ea nu este atat de saraca cat sa fure totul iti poate trage si ea ceva e normal in plus chiar este interesata sa le distribuie
a refuzat sa iti faca organizatie sau asociatie pentru ca stie ca nu poate controla ceea ce se distribuie daca lasa pe mana altora
a primit oferte sa intre in tot felul de organizatii car ajuta dar a refuzat pentru ca acolo nu ar ajuta ar fi una dintre membrii si altii decid ce se face cand se face daca se face si imaginea conteaza nu ajutorul concret prefera sa faca singura ce poate decat sa fie intr un gigant care lupta pentru imagine si atat
este presediinta unei fundatii de lupta contra sida si cand are timp merge prin sate si comune si tine mici discursuri pentru culturalizare greu greu cu atatea superstitii cutume traditii
sa vezi oameni care nu au fost niciodata mai departe de satul lor care acolo traiesc care acolo cultiva stau acolo isi petrec ziua cand nu vad altceva decat casa lor oala lor rogojina lor se mira vin ating lucruri diferite indiferent cat de banale ni se pare noua aceste lucruri cand spun ca au scoala la 10 km si nu au bani sa faca o baraca unde sa se stranga toti si sa vina cineva mai in varsta si sa ii invete cat ceva astea sunt trairi unice care definesc africa 2009
Dintre palmieri talpus latus elefantus"
"Salutari africane,
Evident Africa nu inseamna doar saracie
dar nu inseamna numai lux sau lafaieli
departe de asta
o revista din franta si a trimis oamenii la Ouaga pentru ca au auzit ei ca aici s au inregistrat progrese extraordinare in ultimii ani
corect
de la aproape nimic a se citi camp gol
de la un singur bulevard numit bulevardul placerilor pentru ca era singurul
pentru aici gaseai de toate
pentru ca turistul necunoscutator era plimbat cu taxiul pe buverdard, se mai iesea pe o strada laturalniuca se intra iarasi pe bulevard si ii lua un tarif imens spunand ca asta e tot orasul....
s a ajuns la o dezvoltare totusi remarcabila cu diverse constructii restaurante cladiri de birouri tarabe sau magazine cateva supermarketuri etc
ce au facut oamernii de la revista franceza? au mers si au filmat cartierul rezidential care se numeste ouaga 2000
cartier inceput in 2000 si terminat de fapt intre 2003 si 2008
si atat
dar adevarul e ca imediat dupa ce se termina cartierul la mai putin de un kilometru sunt case fara acoperis fara usi care nu au apa curenta si curent electric
oameni care traiesc din te miri ce
familii care nu au ce sa manance in fiecare zi
toti cei din familie se intalnesc la fioecare doua zi la ora fixa sa mamance dar cine lipseste atunci mananca la 4 zile
familii cu copii multi care mananca toti dintr un vas urias cine e mai rapid ala mamanca cel mai mult de unde rezulta copii mici cu burti imense de ti se rupe sufletul stiind ca acolo ceva nu e in regula gen tot felul de boli de digestie virusi etc unii dintre ei sunt asa de frumosi si te gandesti cat pot trai in asemenea conditii
astea nu se spun sunt subiecte tabu
vin oameni de la tot felul de comisii europene si mondiale _ unde ca sa ajungi trebuie sa treci de n examene si sa astepti rezultatele n luni de zile_ stau pe salarii de mii bune de euro si discuta ce se poate face si atat cine nu ar vrea o asemenea viata?
am intrebat oameni de rand oameni obisnuiti fie de la firma unde salariile sunt totusi decente pana la someri intalniti pe strada toti aud de tot felul de reuniuni tot felul de emisari europeni dar ritmul in care se face ceva concret in foarte incet
e si normal cand ajungi in sate comune si vezi ce e de fapt cine investeste timp resurse nervi stiinta pasiune ca sa scoata ceva
cand vezi atata saracie oameni care iti pupa mana pentru un kil de orez sau un pui( festinul anului) ce poti face?
nu e mai usor sa iei tascalaul de bani pe luna si sa porti tot timpul o mina de om preocupat si sa participi la tot felul de sedinte unde se stabilesc multe se fac tot felul de planuri si urmarile sunt lente? la final dupa niste ani pleci cu buzunarele pline intre timp mai faci niste insule sau destinatii exotice ca iti permiti si uite asa viata merge inainte
lupta de zi cu zi o intelegi discutand cu omul care nu doarme noaptea care asteapta ora 5 sa iasa pe strada si care se gandeste ce poate face legal pentru a se intoarce cu mancare pentru familie el poate sa nu manance nimic doar sa bea si sa pacaleasca asa foamea
omul care nu a mancat niciodata biscuiti ca sunt prea scumpi este omul care tine africa care munceste si care strange bani si care se bucura cand are ce sa manance zilnic cand reuseste sa isi trimita copilul la scoala pe bicicleta scutindu l de distante lungi care are bani sa iti trateze copilul de vreo boala sau alta etc
90 la suta din populatie asa e
ajutoarele umanitare dispar pentru ca e saracia mare
pentru ca cei care lucreaza la distriutie isi trag partea leului
vorbeam cu secretara de la firma
o femeie foarte activa
are prieteni in franta care strang tot ce pot si trimit ajutoare prin intermediul firmei Bollore care este un gigant in ale transporturilor in africa si care mai are filiale si in alte tari ale lumii
lucruri aparent nefolositoare aici sunt vitale
carti aparent vechi si demodate aici sunt super utile
ar fi bine daca as reusi sa organizez astfel de transporturi si fie sa supraveghez pêrsonal distribuirea fie sa las pe aceasta secretara sa distriburie
ea nu este atat de saraca cat sa fure totul iti poate trage si ea ceva e normal in plus chiar este interesata sa le distribuie
a refuzat sa iti faca organizatie sau asociatie pentru ca stie ca nu poate controla ceea ce se distribuie daca lasa pe mana altora
a primit oferte sa intre in tot felul de organizatii car ajuta dar a refuzat pentru ca acolo nu ar ajuta ar fi una dintre membrii si altii decid ce se face cand se face daca se face si imaginea conteaza nu ajutorul concret prefera sa faca singura ce poate decat sa fie intr un gigant care lupta pentru imagine si atat
este presediinta unei fundatii de lupta contra sida si cand are timp merge prin sate si comune si tine mici discursuri pentru culturalizare greu greu cu atatea superstitii cutume traditii
sa vezi oameni care nu au fost niciodata mai departe de satul lor care acolo traiesc care acolo cultiva stau acolo isi petrec ziua cand nu vad altceva decat casa lor oala lor rogojina lor se mira vin ating lucruri diferite indiferent cat de banale ni se pare noua aceste lucruri cand spun ca au scoala la 10 km si nu au bani sa faca o baraca unde sa se stranga toti si sa vina cineva mai in varsta si sa ii invete cat ceva astea sunt trairi unice care definesc africa 2009
Dintre palmieri talpus latus elefantus"
sâmbătă, iulie 11, 2009
Africa 2009-jurnal de calatorie: africa. eu prin mine sau ajutat de oamenii simpli
Continuam serialul cu un nou episod. In prezent RR a parasit Niger si se afla in Uganda. Episodul de astazi il regaseste in continuare in Burkina Faso.
"Salutari crocodilesti in sens prietenos
Da am inceput cu un contrast
de la sosirea pe aeroport pana in cele mai mici aspecte ale unui continent condus dupa divide et impera
dupa " ajutam cat putem dar extragem profit la maxim chiar cu riscul distrugerii a ceea ce am creat"
suna ciudat poate dar cam asta e
africa ramane o necunoscuta
o cunosti stand aici
luni de zile
poate ani
discutand cu oameni obisnuiti dar care au trecut totusi de barierele impuse de superstitii lipsa de educatie si cultura
cei care invata limba franceza cei care reusesc sa ajunga sa munceasca in birouri si nu pe strada cei care au macar liceul terminat
nu trebuie sa ajungi sus la nivel de poilitcieni acolo pute ca peste tot in aceasta lume africana si nu numai
ti se intoarce stomacul pe dos mai ceva decat ti se intoarce cand ajungi intr un sat plin de gunoaie gunoaie lasate deliberat acolo
sa explic
satul este strabatut de un rau lat de cativa centimetri lung de citiva km
gunoaiele sunt chiar langa rau multe din gunoaie ajung in rau
desi au fantini oamenii beau apa de acolo si folosesc apa pentru gatit motivul? daca iau apa din adancuri femeia numai ramane gravida
nu aceeasi dilema au vecinii din alt sat care apartin altei orientari religioase si care impart femeile din sat dupa criterii de potenta - ceritificate chiar de femei _ astfel incat un barbat are cel putin 5 femei iar seful este cel cu cele mai multe doamne
programul sefului este sa satisfaca toate femeile din subordine zilnic sau de mai multe ori pe,zi dupa necesitati_ nu neaparat in pat apoi mananca ce are nu neaparat mancaruri cunoscute noua celor neafricani dupa care daca mai are timp convoaca consiliul satului pentru a discuta problema vrajilor pentru potenta ploaie prosperitate etc
plec de acolo si revin la hotelul de lux cu siguranta desprins dintr o alta lume _ hotelul dar si moi je me unde banner ul din fata te asigura ca oamenii muncesc pentru educarea celor vazuti de mine in timp ce in spatele geamurilor fumuri super gagici tin de brat diverse exemplare biologice in fata unor platouri pline de tot felul de bunatati digerate pe fondul muzicii de orchestra pe marginea piscinei
acelasi crocodil de data asta nauc,"
"Salutari crocodilesti in sens prietenos
Da am inceput cu un contrast
de la sosirea pe aeroport pana in cele mai mici aspecte ale unui continent condus dupa divide et impera
dupa " ajutam cat putem dar extragem profit la maxim chiar cu riscul distrugerii a ceea ce am creat"
suna ciudat poate dar cam asta e
africa ramane o necunoscuta
o cunosti stand aici
luni de zile
poate ani
discutand cu oameni obisnuiti dar care au trecut totusi de barierele impuse de superstitii lipsa de educatie si cultura
cei care invata limba franceza cei care reusesc sa ajunga sa munceasca in birouri si nu pe strada cei care au macar liceul terminat
nu trebuie sa ajungi sus la nivel de poilitcieni acolo pute ca peste tot in aceasta lume africana si nu numai
ti se intoarce stomacul pe dos mai ceva decat ti se intoarce cand ajungi intr un sat plin de gunoaie gunoaie lasate deliberat acolo
sa explic
satul este strabatut de un rau lat de cativa centimetri lung de citiva km
gunoaiele sunt chiar langa rau multe din gunoaie ajung in rau
desi au fantini oamenii beau apa de acolo si folosesc apa pentru gatit motivul? daca iau apa din adancuri femeia numai ramane gravida
nu aceeasi dilema au vecinii din alt sat care apartin altei orientari religioase si care impart femeile din sat dupa criterii de potenta - ceritificate chiar de femei _ astfel incat un barbat are cel putin 5 femei iar seful este cel cu cele mai multe doamne
programul sefului este sa satisfaca toate femeile din subordine zilnic sau de mai multe ori pe,zi dupa necesitati_ nu neaparat in pat apoi mananca ce are nu neaparat mancaruri cunoscute noua celor neafricani dupa care daca mai are timp convoaca consiliul satului pentru a discuta problema vrajilor pentru potenta ploaie prosperitate etc
plec de acolo si revin la hotelul de lux cu siguranta desprins dintr o alta lume _ hotelul dar si moi je me unde banner ul din fata te asigura ca oamenii muncesc pentru educarea celor vazuti de mine in timp ce in spatele geamurilor fumuri super gagici tin de brat diverse exemplare biologice in fata unor platouri pline de tot felul de bunatati digerate pe fondul muzicii de orchestra pe marginea piscinei
acelasi crocodil de data asta nauc,"
joi, iulie 02, 2009
Africa 2009- jurnal de calatorie: Diverse din Ouaga
Episod nou:
"Salutari elefantesti ouagaresti crocodilesti,
"Salutari elefantesti ouagaresti crocodilesti,
sa nu ma intrebati ce inseamna aceasta combinatie ca habar n am
e permis sa imi sugerati diverse combinatii posibile ca doar nu sunt un burkinake suparacios
Dupa excursia la elefanti ne am intors cu drag si spor ( chiar e folosita la propriu expresia) la traseul de baza hotel azalai- sediul SDV
ceea ce mi se pare extrem de stresant nu sunt nici tantarii cu care nu prea te intalnesti cand e cald ( au si ei altceva de facut) nici gandacii soparlele sau alte exemplare din diverse familii de vietuitoare ci EXCELENTII VANZATORI din fata hotelului
dupa parerea mea acesti oameni simpli bat la fund aproape orice sales manager de la orice mare companie europeana sau mondiala
nu au studii vorbesc o franceza aproximativa dar au o stiinta a vanzarii care vine din disperarea zilei de maine ceea ce este
este clar peste orice studiu diploma MBA BMA AMB platit cu bani grei
nu vreau sa fiu inteles gresit...si studiile au rolul lor dar vanzatorii de elita din fata hotelului de lux unde sunt cazat sunt de a dreptul super profesionisti in ale sales urilor combinand o oarecare perversitate cu disperarea pentru hrana de a doua zi
cei mai putin perversi dar la fel de buni vanzatori ii gasesti ceva mai departe de hotel si tot asa, distanta fata de lumea buna( a se citi turisti cu bani si zone comerciale) fiind direct prroportionala cu disperarea pentru ziua de maine a fiecaruia dintre vanzatori
nu depasim bine hotelul ca vedem un grup de musulmani care tocmai au terminat rugaciunea pe niste covoare frumos asezate pe trotuar
ghidul de ocazie a se citi vanzatorul profesionist care ne intimpina de cum iesim din hotel ne spune sa nu care cumva sa indraznim sa trecem prin fata covoarelor sa fim atenti la cum ne miscam printre simbolurile lumii arabe ( daca ajung sa muncesc prin tarile arabe trebuie sa gasesc un ghid de utilizator specific daca nu am sa il creez eu pentru altii )
scapam de vanzator pana la urma si asta doar ca am reusit sa inaintam si sa intram in zona non vip unde nu avea rost sa isi mai cheltuie energia si in plus sa intre in contact verbal cu alti vanzatori care ne au preluat(...)
ajungem la firma
ne gandim ca ar bine sa intrebam ce e de facut ca si protetie pentru vizita in Niger
intram intr o camaruta intitulata cabinet medical
acolo un tanar ne spune ca nu este in masura sa ne raspunda el este specialist in raspunsuri pentru oameni de culoare
pentru noi exista un centru de vaccinari internationale care se afla destul de departe motiv pentru care am apelat la soferul firmei
am ajuns acolo o clinica in adevarul sens al cuvantului_ oare e corecta exprimarea?_ si am primit o consultatie la botului calului stand in picioare si avand in fata o doamna destul de nervoasa si grabita
mergeti va cumparati vaccin si reveniti da da asta e cel bun ok altceva?
l am luat pe sofer si ne am intors la firma
in curtea intreprinderii aglomeratie gen cozile de pe vremea lui Ceasca
reflexul a fost sa ma asez si eu la coada desi nu stiam ce se da
inaltimea m a facut sa ma uit peste toata gramada si sa vad ca la un moment dat undeva in fata exista o masa si niste oameni cu halate albe
era vorba de vizita medicala anuala tinuta in curtea intreprinderii
consultul la ochi se face acoperind un ochi cu ceea ce ai la indemana vreo foaie de la serviciu vreun dosar de transport palma sau stie cine ce si citind de pe o alta foaie prinsa cumva de un copac
daca spui ca nu te simti bine te trimite in alta locatie sa iti iei sange
daca spui ca te simti bine semnezi un formular ca e totul ok si mergi mai departe inca un an de zile
daca vrei la privat ziua de spitalizare pentru analize este peste salariul mediu lunar al unui angajat pe o pozitie non manageriala
( o angajata povestea ca a fost obligata sa mearga la privat si pentru 10 zile a platit un milion de franci 655 de franci un euro in conditiile in care un salariu de 100000 de franci pe luna este un salariu des intalnit in Burkina sunt si salarii de 30000 dar si de 3-400000)
la stat este mai rau decat in aer liber nu au decat un singur spital unde decat sa mergi mai bine te tratezi acasa ( din spusele localnicilor)
este unul din motivele pentru care bancile nu acorda decat imprumuturi mici si iti trebuie un munte de hartii printre care analize medicale girate doar de anumite clinici(...)
in ziua respectiva nu am mai revenit la clinica pentru straini pentru ca mai avem si de lucru nu doar de inspectat sistemul medical din Ouaga
seara s a terminat cu o masa la hotel si cu niste ganduri specific africane despre ce inseamna viata de zi cu zi a angajatului mediu din Burkina
a doua zi cu forte proaspete am ajuns la firma si l am luat pe sofer pentru a ne cumpara vaccinele protective nigeresti
am ajuns la clinica si pe rand am intrat sa ne intepe
cum e vorba de curul meu - a se citi mana mea respectiv corpul meu dar a nu se confunda intre ele _ am intrebat pe tipul din fata mea cateva detalii despre acest vaccin
mi a spus ca ceea ce am facut noi la nivel de protectie anti meningita este vax albina( asa se scrie?) ca acel vaccin nu se mai face demult timp si ca pentru grupul de tari burlina faso mali niger nu exista decat un singur vaccin si anume acela care acum exista deja in corpul nostru
se mira ca medicii nostri specialisti nu ne au spus acest lucru
acelasi personaj bine documentat in ale africii mi a spus ca pentru alte tari sunt alte protectii dar ca nu are vreo lista sa imi dea trebuie sa vin cu cazuri concrete tara si ceea ce am facut sau nu inainte sa intru in tara respectiva
africa africa !
probabil ca daca as reusi sa fac o brosura cu ce anume trebuie facut cand cu cate zile inainte ce trebuie luat ce nu trebuie luat ar fi senzational dar nu stiu daca e posibil pentru ca ar trebui sa merg acolo cu intrebari precise si in plus sa poata ca timp si mai important sa vrea sa vanda toate aceste informatii atat de importante!
macar ne a spus ca e OK acum cu acest vaccin
ca lariam ca si medicament contra malariei este cel mai recomandat desi fiecare tara vrea sa iti vinda propriul medicament
dar lariam este cel mai bun in sens universal pentru strainii care viziteaza africa celelalte sunt facute pentru cei de culoare care si au format in timp alt sistem imunitar si care rezista altfel pericolelor
o discutie f interesanta cu un tip bine documentat
seara m a sunat soferul sa ma intreb daca nu vreau sa vad ce inseamna o casa de oameni obisnuiti
ooo da cum sa nu i am spus
parca stia raspunsul meu pentru ca a zis sa ies din hotel si sa ma urc la el in masina
am ajuns intr un loc cu casute una langa alta vreo 6 la numar nu au o denumire specifica pentru o astfel de structura
casuta = o camera pentru oaspeti si in continuare o alta camera pentru dormit
un garduletz separa fiecare casa
cine are bani asfalteaza in fata casei sau macar pune niste grinzi
cine are si mai multi bani pune in fata casei un fel de acoperis protector pentru soare sau ploaie acoperis din paie sau din tabla diupa buzunar
urmatoarea treapta este sa ai radio si televizor
daca esti smecher ai si mobila daca nu te descurci cu rogojini
daca iti permiti aduci o fata pentru ajutor in casa nu costa mult trebuie sa ai loc unde sa se culce mancare zilnica si cativa gologani pe zi asa simbolic
cat stateam acolo total impresionat de cele vazute mi s a facut sete
nu am luat doar pentru mine de baut si daca am luat de baut le am luat si ceva de mancare aici puiul este la mare cautare e foarte popular pentru ca e bun si ieftin
s au strans toti in jurul unei rogojini si a unor paturi care inlocuiau scaunele
toti inseamna soferul nevasta gravida matusa lor prietena vecinele si niste fete de casa
eu nu am mancat nu imi era foame
nu aveau vase asa ca au imprumutat apoi soferul mi a spus ca in mod normal pun pe un ziar pe jos si daca puiul depaseste ziarul si se amesteca cu putin praf nu e problema
au mancat au baut niste suc si la final mi au spus ca a fost masa anului
pentru ca de regula mananca faina cu apa in care daca mai pun cate o fructa pentru diversitate e foarte bine
m am intors la hotel si ma uitam la piscina palmieri platouri de mancare normalitate pentru unii
m am culcat ganditor
Un elefant care gandeste! ( da???)"
sâmbătă, iunie 27, 2009
Africa 2009: Nazinga Burkina Faso
Salut, serialul continua:
"Salutari Ouagaresti sau Nazingaresti Elefantesti Ieri ne am decis sa facem o excursie la rezervatia naturala de la Nazinga Pe la 9 ne am trezit precum boierii si am purces la drum cat ne am mai invartit prin oras in cautare de birou de schimb ( doamna formator regional a noastra sefa timp de o saptamana dorea sa schimbe banii locali in euro) s a facut 10 si ceva ne am urcat in masina cu aer conditionat si am pornit pana la iesirea din ouaga nimic nou tarabe comert cu cartele electronice orice alte bunuri ne sau chiar comestibile printre care banane mango etc cand am iesit din ouaga au inceput satele sate care sunt efectiv precum cele din comuna primitiva la modul casa intr un sens total diferit de ceea ce intelegem noi prin casa niste chestii rotunde cu acoperis sau chiar fara fara usi micute incat trebuie sa te apleci ca sa intri acolo inauntru se gateste se spala si se doarme am vizitat un astfel de sat am facut si poze aveau si hotel restaurant camere de dormit loc de mancat in afara camerei un loc cu bancute si acoperis din paie si un loc unde sa te speli pe mana daca ai apa ca ei nu aveau de unde sa iti ofere am plecat mai departe spre nazinga uluiti de ceea ce inseamna africa 2009 la sate si comune scoala inseamna o baraca in care copii nu pot sta jos si daca e cald ies toti sub copac sa faca lectiile in scolile de stat se inghesuie 150 de copii intr o astfel de baraca iar daca ai bani intre 20 de euro si 150 de euro pe an te inscrii pe privata unde sunt maxim 50 de copii intr o clasa si unde invatatorii sunt calificati sa faca munca de dascal Daca satul nu are bani pentru o astfel de baraca numita scoala atunci copii merg si pana la 20 de km dus intors pentru a beneficia de pregatire Multe superstitii lipsa de educatie lipsa de cultura o limitare incredibila pentru mare parte din populatia africii nu o spun cu aer de superioritate ci mai mult cu un soi de compasiune uluire mila ( nu stiu ce sentiment rezulta din toate astea) cand un om intelege ce se petrece in africa anului 2009 intelege si discursurile politcienilor si banchetele organizate la cele mai luxoase hoteluri pe teme de genul sa ajutam populatia de la sate, integrarea taranului african in societate si ale balarii dupa vreo 2 ore de mers am ajuns in orasul PO un fel de sat mai mare doar de aceea se numeste oras si de acolo am pornit spre drumul spre nazinga am mers vreo 50 de km si am ajuns la primul control adica unde trebuia platit totul 20 de euro de persoana pentru straini nu e mult dar nici de colo am mai mers inca 35 de hm prin rezervatie ocazie cu care ne am intalnit cu o trupa de elefanti care curiosi din fire s au apropiat la vreo 15 metri de noi apoi cu o gramada organizata de porci salbatici niste antilope stramosii nostri babuinii niscaiva crocodili intr un lac nici nu vroiam sa fie in alta parte decat acolo am ajuns la un restaurant care avea si camere de dormit pentru respectivele camere am facut suita de injectii si nu pentru camerele de la hotelul de lux unde suntem cazati cand am intrat sa vedem pentru ce ar trebui sa platit 40 de euro pe noapte am salutat niste paianjeni niste gandaci alte vietuitoare tantari una alta erau toti acolo sa ne intampine cu placere dusul era o cabina in aer liber fara usa perdea etc pentru ca nu se obisnuieste si probabil ca nu este nici o rusine sa te vada in costumul lui adam cand iti faci toaleta sau o vietuitoare sa se bucure de pielea alba bine catifelata in timp de jetul de apa te trezeste la realitate am mancat destul de bine pot spune si am continuat pana la al doilea punct de control de unde trebuia sa ne preia un ghid odata ajunsi ni s a spus ca ne costa 5 euro pentru toata lumea ca oricum trebuie sa ii platim daca tot am ajuns acolo dar ca mare lucru nu mai avem ce vedea fiind seara trebuie sa asteptam fie pana la miezul noptii fie sa dormim acolo si sa ne trezim la 5 sa vedem niste crocodili niste hiene sau niste alte animale care tocmai ieseau sa serveasca masa de dimineata ne am hotarat sa ne intoarcem in al nostru hotel bucurosi ca totusi am avut parte de o experienta zic eu unica elefantul talpa lata cu functie de raporteur din ouaga burkina faso"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)