Africa 2009: poze

Ca o recapitulare, iata si un altfel de jurnal, vazut prin ochii calatorului nostru RR.

aici,
si aici
dar si alte poze aici

Africa 2009-jurnal de calatorie: Niamey Paris Amsterdam Kampala

M-am intors si eu dintr-o scurta calatorie. Serialul nostru a ajuns la sfarsit si poate ca va urma si un sezon al doilea. Pana atunci lectura placuta si toate cele bune:

"Salutare popor,

In povestire sunt inca la Niamey unde mai am de petrecut cateva ore inainte de a descoperi cealalta coasta despre care auzisem ca e total diferita de lumea « franceza » a continentului.

Pe langa drumurile la firma pentru a ma asigura ca e totul OK, nu am scapat de bunavointa soferului sef de a fi plimbat « pe la cativa clienti sa vad si eu ce fac ei zilnic » si apoi « la mine acasa sa te omenesc cu o portie de orez cu carne de miel ».

Dupa periplul pe la clienti am ajuns pe langa Niamey intr un cartier ( « nu e domne sat tot oras este chiar daca pare sat »). Amestec traditional intre case, tarabe, oameni, buticur,i animale, strazi inguste(« o sa vina si la noi un arhitect sa ne propuna alta schema, ne muta astia casele mai incolo dar o sa avem confort »). Nici nu e greu sa muti o casa asa cum o gasesti prin satele ( scuze cartierele ) din Niger.

M am plimbat prin zona, printre copii, batrani, animale, una alta, gasesti de toate. La un moment dat mi a fost prezentata, cu oarecare mandrie, o fata care la vremea respectiva a detinut titlul de cea mai tanara nevasta din sat. Se casatorise la 11 ani acum la 15 ani era deja veterana. Era alta de 13 ani care urma sa se casatoreasca.

Am ajuns la sef acasa. " Nevasta hai repede puna masa nu vezi ca avem un ansara (alb) in vizita ?"

Repede s a pus pe masa [si nu jos ( uff ce usurare) si iata ne fata in fata cu o mare oala cu orez cald si cu niste bucati de carne. Am halit repede - evident ca fara tacamuri, repede pentru ca chiar mi era foame si daca nu eram rapid chiar nu mai apucam sa mananc. Mai mult mai erau doar cateva ore pana sa plec la aeroport si nu mai aveam timp sa mananc la hotel

Seful a ramas acasa sa faca siesta si m am intors in oras cu unul dintre soferii subalterni care m a rugat sa nu ma supar dar vom face un ocol pentru ca are de cumparat niste furaje pentru calul unuia dintre sefi.

Am ajuns la hotel repede bagaje si apoi repede la o bere cu directorul general al agentiei si alti angajati. Apoi condus la aeroport unde evident ca a trebuit sa mi se lase niste amintiri.

Vamesul nu gasea viza de Niger ii era lene sa o caute a trebuit sa ii arat eu unde este viza altfel ma acuza de intrarea frauduloasa in tara.

Apoi cel care valida locurile in avion mi a dat alt loc decat cel gasit cu truda si insistente.Ideea era sa imi intind picioarele si sa pot dormi. In avion nu s a mai putut schimba pentru ca era plin ochi. Mi au spus sa depun o reclamatie la Paris ceea ce am si facut dar noaptea nu prea am dormit. Zborul pana la Amsterdam nu a durat mult si e mai bine asa pentru ca stuardezele erau cam acre, plictisite si deloc customer servisiste. Pentru un zbor de pana intr o ora cred si eu. Dar totusi e KLM…

Ajung la Amsterdam , fuga fuga ca sa nu pierd avionul pentru Kampala. Cand ajung la poarta de imbarcare anunt « delay 2 ore ». Sa fiu sigur totusi intreb vamesul. Alt nervos… » nu vezi domne anuntul ala ce tot ma intrebi ». Am plecat sa caut un ING in tara lalelelor. Am cautat am intrebat NO ING on the airport..doar ABN.

M am mai plimbat prin zona apoi zborul. Stuardeze zambarete amabile. Doar trebuia sa ne suporte 8 ore…Mancarica jocuri pe calculator, filme, muzica si aterizare pe aeroportul Entebbe din Uganda. Viza de intrare o iei pe loc doar ca costa 50 de USD si eu nu aveam fonduri. Trec de viza medicala ajung la ghiseu sa cumpar viza. Las pasaportul ies in cautarea soferului. Din prima remarc lipsa vanzatorilor ambulanti si a hartuitorilor de diverse feluri. Mi am dat seama inca de atunci ca e altfel decat pe latura franceza a continentului ca sa ma exprim asa. Am iesit sa caut soferul, dupa o cateva minute l am reperat in multimea de asteptatori pentru ca avea o hartie mare si frumoasa cu numele meu pe ea.

Initial a spus ca nu are bani sa imi dea dar intelegand situatia si asigurandu se ca ii voi returna fondurile a scos din buzunar banii necesari cumpararii vizei. Dupa ce am luat viza hop in masina pentru a descoperi Kampala.

Ce sa zic despre Uganda si a sa capitala Kampala? O tara dezvoltata, frumoasa inainte de razboaie ( ma refer in primul la eternul razboi cu LRA ul, o grupare paramilitara care din anii 60 tot hartuie tara si cu care doar recent s a semnat un acord de pace) dar nici acum urata si deloc lipsita de multe atractii turistice.

Cateva blocuri inalte, undeva la vreo 20 de etaje, multe spatii verzi, cartiere selecte, rezidentiale, chiar si cele mai vechi se vede ca inainte erau de lux, trecerea timpului nereusind sa le rapeasca tot farmecul,cele mai mari companii din diverse domenii, oameni foarte civilizati, curati si cel putin, din cate vad aici, inteligenti in cele mai multe dintre cazuri.

Se vede influenta europeana extraordinar de mult si in cele mai mici detalii, chiar si sururbia saracioasa este…europenizata. Casele desi foarte saracioase sunt totusi…europenizate spre deosebire de ceea ce am vazut in Burkina si Niger. Alte materiale de constructii, alte arhitectura alt stil de viata.

Hotelul unde suntem cazati este un hotel de 4 stele, unul dintre cele mai luxoase din oras. Are de toate fara piscina si sauna dar acum pretentiosi mai suntem si noi J

Am iesit intr o dupa amiaza in oras pe bulevardul principal numit Kampala Road, unde sunt cele mai mari magazine, restaurante, banci. Practic este centrul economic al Kampalei, nu exista case, doar spatii comerciale. Casele sunt undeva pe coline, in genul orasului Auckalnd NZ.

Am mancat ceva traditional o combinatie peste carne facute pasta impreuna cu bambus, pasta de banane si un fel de cartof. Nu foarte gustos dar extrem de nutritiv. Am mancat pe la pranz si nu mi a mai fost foame pana a doua zi de dimineata J

Cam asta e pentru moment dragii elefantului .

Din Kampala pentru voi va pupa un elefantzoi"

Africa 2009-jurnal de calatorie: Niger, Niger

Serialul se apropie de sfarsit, acest post este unul din ultimele episoade. Noutatea absoluta este ca RR se afla in Romania pentru cateva zile, urmeaza sa ne intalnim pentru impresii si comentarii la cald. Lectura placuta:

"Hello,

Dupa o mica pauza revin cu detalii din Niger.

Intr una din sambete am fost sa vzitam o piata locala. Un fel de bilci de la noi. Am iesit la vreo 50 de km de capitala unde in fiecare WK vin taranii de prin sate cu tot ceea ce au prin gradina, case, grajduri astfel incat poti gasi acolo de de toate de la aparate second hand la animale fara sa ignoram saci de tarate, carne macra pentru facut fripturi pe loc, gogosi facute in conditii igienice rar intalnite. Un turn babel, un focar de infectie veritabil; o inghesuiala cum rar mi a dat dat sa vad...si asta este o experienta. Unul langa altul, unii langa altii, unele langa altele, oameni animale, tarabe feresti omul dai peste animal, pui piciorul pe niste tarate nu ai cum sa eviti gratarul bilciului unde bucatile de carne sar de colo colo ( pe jos pe sus nu conteaza directia si impuritatile gasite pe parcurs) inainte de a ajunge in stomac. Pentru ca sunt grijulii taranii s au gandit si la niste desert adica gogosi facute de catre absolut oricine dispune de material rulant si de o tigaie cu ulei(??!!) pusa pe carbuni incinsi. Scenariu demn de filmele medievale ( poate ca s au si facut filmari prin astfel de piete unde gasesti actori naturali).

Impresionant de a dreptul.

A trebuit sa fim campioni la trecut prin labirint pentru ca sa ajungem pe malul Nigerului si sa vedem si anume barcile cu comercianti care veneau cu mic cu mare la piata in calitate de vanzatori dar si de cumparatori.

Un adevarat labirint sa treci de la un cap al altuia al bilciului. Si o provocare reala, adevarata, barbateasca ( bine, bine si femeieasca ca sa nu ziceti ca sunt misogin).

Cum am ajuns la locul de acostare a barcilor cum am fost abordati in stil african. " Faceti poze cu noi, le prelucrati in Europa, le vindeti si scoateti o gramada de bani. Cotizati aici cu ceva". Am cotizat ca sa scapam de "vamesi".

Urmatoarea destinatie a fost plimbarea cu barca pe Niger. Nu iti poti refuza o asemenea placere daca tot esti la Niamey.

Doar si pentru ca privind in zare vezi cum micile dune ( aici adevarati munti) ies din mare...Nigerul calm..asfintit de soare...asta da priveliste...liniste de nu se aude tantarul..si imagine cu adevarat de retinut

O alta tinta era plimbatul cu camilele. Nici asta nu poti rata. Sunt cateva puncte de atins pentru orice turist in Niger. Noroc cu directorul general al agentiei care are relatii peste tot. Am scos un pret bun pentru plimbarea pe camila...cu barca si o masa la pranz totul la un milion de persoana. Mult pentru localnici...Dar super rezonabil pentru turisti. Cine nu are relatii plateste dublu chiar triplu asa ca...am profitat de ocazie.

Nu stiu ce traiesc altii cand se urca pe camila dar eu...sa fiu la niste metri deasupra pamantului si sa fiu bine scuturat in ritmuri de rodeo...nu prea e placut:)) pana cand s a linistit camila am transpirat serios apoi am mers fara probleme. O mai lua la trap..mai urcam o colina mai coboram o panta....la final am mangaiat o in semn de multumire si a vrut sa ma pupe dar parca nu mi s a parut o afacere:))

Cand ne am dat jos de pe camila hop top in barca ca sa salutam hipopotamii. Ne am plimbat vreo ora incet fara graba am savurat plimbarea apoi am gustat niste friptura cu cartofi prajiti si un vin ( vinul bonus din partea casei)

Inainte de terminarea stagiului ca si cadou din partea agentiei am fost intr un mini safari prin colinele din jurul orasului.

Aparent nu e mare lucru dar cand ajungi intr o masina Toyota special echipata pentru raliuri cu un fost sofer profesionist la volan si mergand cu 80 de km la ora coborand si urcand printre dune....nu e chiar orice experienta.

Cand am coborat din masina ma cam clatinam..dar mi am revenit repede in fata unei sticle de bere si a unui apus de soare pe colinele cu iz de desert din jurul orasului.

Marti seara plec pe ruta Paris Amsterdam Kampala. 15 ore de zbor pentru a ajunge in " Elvetia Africii". Pe malul lacului Victoria intr o zona plina de verdeata, piriuri care strabat padurea, poienisuri, liniste si pace. Si munca. Pana acum rezultate foarte bune in cele doua agentii pe unde am trecut. Sa nu credeti ca nu muncesc.

Un elefant muncitor, prieten al tutulol"

Africa 2009-jurnal de calatorie: Niger.Hipo.Koure. Girafe.

Salut, un nou episod, tot din Niger. Lectura placuta:

"

Salutare,

continui relatarile de pe taramuri africane

Intr o buna zi cu soare soferul de la firma ne a propus sa facem un mic tur de oras.

micul tur de oras mi am zis eu nu presupune mari pregatiri gen echipamente speciale spre exemplu aparat foto.

prima data am ajuns la muzeul national un fel de gradina zoo + muzeu de schelete descoperite prin desert + muzeu cu tot felul de bogatii nationale gen mina de uraniu, stele de nisip, etc.

Am gasit, vazut si NEpus mana! - dincolo de cusca bin ferecata - , lei, cimpazei, hiene, struti, sacali, am vazut hipopotami, crocodili imensi ( cei trasi de coada era mici copii), schelete de dinozauri sau cutii cu uraniu. Din categoria stiati ca : 100 g uraniu este egal cu 2, 5 tone de lemne spre exemplu. Si se extrag mii de tone de uraniu de catre o corporatie franco spanioloaica.

Ca in orice tara africana nu te poti plimba ca si alb fara ca un ghid local " expert in toate cele" sa nu se(te) agatze prin tehnici de prindere bine studiate.

S a agatat bine un astfel de om de culoare ba chiar s a urcat in masina cu noi si ne a propus un senzational drum pe Niger.

Nu l am refuzat doar " puteti trece pe langa hipo si puteti vedea un sat de pescari unde fiecare barbat are minim 3 femei". Melodia cu " fiecare barbat are mai multe femei" este deja demodata- m a cucerit la inceput - dar acum e ca si cum ai spune ca fiecare european mananca de mai multe ori pe zi ( africanul mananca si la doua sau chiar patru zile depinde de cat de bogata este familia ....;bineinteles ca sunt si familii de bogatani, multi extrem de bogati...)

Revenind la hipopotamii nostri, am ajuns la vreo 15 km de Niamey, acolo unde Nigerul este calm, hipopotamii sunt multi si " chiar poti sa bei apa din Niger pentru a fi la fel de puternic si de victorios ca Nigerul".

Ne am plimbat cu barca, vaslasul ne a dus foarte aproape de o familie de hipo, bunic, mama, tata si puii. Imense aceste animale. Calme pentru ca am avut interpret. Doar de aceea am platit o caruta de bani. Pentru el o caruta. Adica cu ceea ce a castigat ca urmare a traducerii hipopotame _ frantuzesti a putut cumpara faina pentru acasa pentru o saptamana. Buna si meseria asta.

Am ajuns in satul de pescari. Intre adevar multe femei, multi copii. Putini barbati. Dar spornici. Un cabinet medical. Doua scoli. o scoala de fapt o terasa, acoperis de paie si niste scaune era scoala pentru clasele 1-4. Clasele superioare erau deja intr o cladire din caramida, sponsorizare din partea unui cetatean american. Dimineata clasele 5-8 seara liceul.

Desi aveau apa proaspata, foloseau apa din Niger, buna pentru de toate de la mancare la spalat. Am spus de ce doar nu indraznea nimeni sa nu fie precum Nigerul.

Majoritatea aici au urme pe fata, in sens de diverse cicatrici de diverse forme. Motivul? cand pe copil il doare capul il taie pe fata sa curga sangele rau care provoaca durerea de cap. Nu mai doare capul, sangele este oprit cu frunze din diversi copaci...iar eventuala infectie...depinde..... daca chiar nu mai poate omul se ajunge la spital, daca nu...asta e...trece ea infectia in timp.

Pentru ziua respectiva a fost de ajuns.

A urmat in week end o vizita la Koure.

O rezervatie naturala un mini safari, unde sunt doar' girafe protejate prin lege. Vreo 200 de exemplare din care am vazut un numar 8, toate femele si pui, masculii fiind plecati la serviciu. Toate lumea munceste, da??

Le am fotografiat, nu am avut translator, astfel incat a trebuit sa mergem in varful picioarelor pentru a nu le speria ( in sensul de a fugi de noi sau mai rau spre noi........).

Un elefant printre girafe

Din Niamey Niger elefantus talpus girafus kouranus traducator autorizat"

Africa 2009-jurnal de calatorie: Au dessus des vieux volcans,Glisse des ailes sous les tapis du vent,Voyage, voyage,Eternellement.

Salutare cititori. Calatoria lui RR se apropie de sfarsit, aventura din Burkina Faso, pentru ca vor urma Niger si Uganda (unde se alfa in prezent). Asadar ramaneti conectati, astazi un nou episod, impresii, traiti la sfarsitul sederii in Ouaga.

"Salutare din nou,

Revin dupa o oarecare pauza cu niscaiva vesti de pe taramuri africane.

Nu am fost multe vesti,pentru ca mai trebuie sa si muncesc nu doar sa ma plimb...

Hotel sediu si retur, nimic demn de consemnat.

Aceleasi praf, aceeasi vanzatori care intreaba endless daca nu cumva totusi si poate cine stie! cumperi de la ei. Raspunsul clar si precis NU, nu este de ajuns pentru ca ei vanzatorii nu au in vocabular acest cuvant. Ca si cum nu l ar fi auzit continua sa iti prezinte produsele poate cine stie cumperi ceva.

Unii dintre ei au si povesti bine inchegate si diferite...de apreciat repertoriul divers...Intai te privesc si in functie de mutra, haine, alte criterii?? incep sa iti prezinte fie versiuni comercialo-lacrimogene de genul " hai sa incurajm industria de profil " bratari, una alta" care nu poate trai decat daca strainii cumpara pentru ca localnicii cunosc...fie versiuni pur si complet miloase de genul asta e singura bratara pe care am reusit sa o duc la bun sfarsit fiind cu multe probleme pe cap si daca nu o vand nu am bani sa ma intorc in sat (...)

Daca reusesti sa treci de ei ajungi la hotel. In restaurant. In camera.Etc.

Joia trecuta a fost zi libera. Sarbatoare. Unul din sefi s a oferit sa ne puna la dispozitie un sofer pentru " ca sa mergeti si voi prin zona ca ati muncit destul...toata ziua la birou ce e asta??".

Dis de dimineata am profitat de ocazie si am purces la drum.

Prima vizita la Laongo .

Am si poze separat. La final de meil.

Sculpturi in granit, o data la 2 ani vin artisti din toata lumea si lucreaza fiecare pe cont propriu.

Raman o luna de zile in cadrul parcului, salariu de expat, masa si casa oferite de organizatori.

Au voie sa aiba un asistant pe care il platesc din buzunarul lor.

Mi a placut dar nu pot spune ca sunt fan :)


A doua vizita a fost la Bazoule.

Rezervatie naturala unde am vazut si mangaiat crocodili.

Este vorba despre crocodili sacri. Sunt considerati egalii oamenilor, se discuta cu ei, nu sunt vanati, sunt civilizati, cand se plimba prin sat nu mananca decat daca li se da altfel nu fura puii din curtile oamenilor. Copii mici se plimba pe spinarea crocodililor. Interesant pot spune. Am mangaiat si eu crocodilii desi cei de aici de la firma spun ca am avut curaj pentru ca dincolo de toate animalul ramane animal. Dar chiar erau cuminti e adevarat au mancat inainte niste pui.


M am plimbat prin rezervatie, am vazut din nou viata oamenilor de zi cu zi. Saracie lucie in satul din rezervatie la barul din sat nu aveau decat cateva produse si nu aveau sa schimbe bancnote mari. Noroc ca am avut marunt.

In sat seful satului avea un dispozitiv de captare a luminii solare injghebat dupa reguli de el stiute cu care reusea sa aprinda seara un bec timp de vreo doua ore.

O fundatie s a oferit sa aduca un grup electrogen acolo dar s a cerut o lista cu casele oamenilor mai importanti pentru ca nu se poate oferi lumina in toate casele.

Altfel, cate case atatea femei si cate usi la casa atatea femei in fiecare casa.

Seful avea 6 usi la casa.

Deja sunt "vaccinat" pot spune ca nu ma mai mira nimic nu mai sunt atat de virulent in comentarii scriu doar asa...statistic, oricum mult mai temperat, fara sa atasez vreun sentiment specific robertesc. Adica de indignare, mirare, dorinta de dreptate si salvare.

Ma plimbam prin sat si am vazut un cos de gunoi..donatie din partea ducelui de Luxemburg. Daca atata se poate dona...sa zica merci si pentru asta. Gunoaiele nu erau in cos.
Multe preconceptii, multe credinte. Cei mai rasariti in sensul ca stiu limba franceza, ca interactioneaza cu strainii, deci ceva mai open minded recunosc ca poate gresesc dar ca asta este satul african. Nu faci asta ca n ai voie, si ca sa dau niste exemple care imi vin acum in minte _ evident nu singurele existente si poate nici cele mai"socante"_ daca mamanci constient carne de crocodil la primul pahar de apa baut vei muri, nu vorbesti cu crocodilul daca nu esti din familie aleasa( cu stramosi care au mai vorbit cu crocodilii) decat prin interpret pe care trebuie sa il platesti, sunt familii forever sefe pentru ca sefia se transmite din tata in fiu si familii forever sclave statut pe care nu il pot schimba decat daca pleaca de tot din sat si isi iau viata in propriile maini. Adica sunt renegati si daca vreodata au nevoie de ajutor la ei in sat nu se mai pot intoarce. Ghidul cu care vorbeam provenea dintr o familie respectata pentru ca se ocupa de traduceri crocodilesti pentru turisti de aici si statutul special pe care il avea si din care decurgeau avantaje de genul prioritate la cumparat teren in sat pentru constructia de case. Astfel, la ei in familie fiecare avea coliba sa spre deseobire de alte familii care se inghesuiau toti intr o coliba.


In rest liniste si pace, pe 2 iunie plecare la Niamey in Niger.

Burkina Faso e una din cele mai sarace tari din punct de vedere al resurselor naturale , dar si una dintre cele mai linistite tari - fara razboaie civile, revolte, agresiuni - cu oamenii ospitalieri si primitori, blinzi si demni in ciuda greutatilor.
Niger este tara cu cele mai mari temperaturi din toata Africa de Vest.

Intre cele doua extreme
Primiti, va rog salutari
Elefanto-ouago-niameyesti

Poze aici."

Africa 2009-jurnal de calatorie: prin vizite...

Episod nou:

"Salutari elefantesti pullesti,

atentie pullo desemeneaza un singur peul (http://dvkq.free.fr/saintdenis93/peuls_toucouleurs.htm)


vineri seara se distreaza oamenii se rup in doua chiar daca au muncit toata saptamana chiar si vineri pana seara

doar a doua zi e week end nu?

bautura discoteci baruri dansuri una alta

vorba unuia din sefi

"Robert dupa ce termin o zi din timpul saptamanii ma gandesc ce am facut in afara de munca......si ma culc cu gandul ca vine wk si o buna parte din salariu merge pe distractie ca doar de aia traim nu doar sa muncim"

vineri seara am zis sa dorm putin si apoi sa ies in club insa am dormit pana dimineata

a doua zi soferul mi a propus sa cu el intr o vizita " la niste oameni cu bani sa vad si eu ce si cum si pe urma la altii cu adevarat cu bani"

hai sa mergem am zis de ce nu

am ajuns intr o zona a orasului destul de saracioasa dar dupa cateva strazi pline de praf si case tradtionale(ponosite) am ajuns intr o alta zona cu case ceva mai rasarite cu gard! grilaje! semn ca oamenii au ce apara fata de vecinii mai putin avuti

intru in casa cu 5 camere si am avut senzatia ca vizitez o casa a unor batrini ingrijiti dar saraci

casa curata pereti insa nezugraviti _ costa mult Robert prea mult si noi singuri nu avem timp ca muncim toata ziua si in wk ne distram_ mobila veche curata dar veche se vedea trecerea timpului peste spatarele scaunelor o canapea gen pat de spital cu un cearceas deasupra _ locul oaspetilor_ o masa tot din tabla cu geam la mijloc

oamenii astia sunt 3 la numar sot sotie si copil

sotul meserie buna salariu de 600 de euro sef in cadrul unei firmei de transport
ea studenta
mostenire de la familie doua casutze pe care le inchiriaza si pe care iau pe amandoua 150 euro pe luna


la masa s a servit pe langa orez peste pui si mancare de cartofi bere suc fructe masa copioasa totusi


iesim de acolo so soferul imi spune hai sa mergem la niste oameni avuti sa vezi si tu cum e

sa imi spui daca si in europa e tot la fel

am ajuns in alt cartier si tot ca mai inainte prin case darapanate intram intr o casa vopsita ingrijita pereti curati casa cu trei camere mobila moderna 450 de euro setul canapea extensibila 2 fotolii si o masutza bonus!

oamenii au firma! un birou de fotocopiere si prelucrare imagini pe calculator amandoi cu facultate ea functionar bancar el se ocupa e afacerea in care are angajati 3 persoane

se vedea ca sunt oameni cu putere financiara peste medie nu am mai mancat dar aveau un minibar din care au scos o sticla de vin aveau telefon calculator radio totul curat vopsit cu bun simt


a doua zi adica ieri soferul m a invitat la cununia lui

e musulman dar si musulmanii se impart in vreo 3 categorii fiecare cu "ale lor"

am ajuns la local pe drum mi a spus ca sunt ultimul toti sunt acolo doar pe mine ma mai asteapta lumea

am ajuns cu oaresce emotii si ce vad

vreo 20 barbati asezati pe scaune in linie in fata lor a sosit un fel de imam spun un fel de pentru ca nu era un imam adevarat era cel mai batran din satul sotului si care cunoastea si principii bisericesti si de comportament in viata

femeile erau in alta camera " nu ai voie sa le vezi asteapta sa iasa"

" nu vorbi tare nu aplauda nu intreba prea multe ca faci zgomot aici totul e in liniste"
altii erau pe afara nu pareau f interesati de ceea ce se intampla desi erau veniti in calitate de participanti

m am asezat pe scaun

mi e sete am spus la un moment dat da avem bautura dar este parte din zestrea adusa mirelui si dupa ceremonie el trebuie sa o aduca si sa dea voie sa fie impartita celor prezenti

am traversat si am cumparat cola de la magazinul din colt

dupa vreo ora de stat pe scaun sau de plimbat prin zona printre participanti am intrebat pe cumnata miresei ce se intampla de fapt

ce sa se intample mi a spus familiile discuta intre ele in prezenta batrinilor satelor din care provin cei doi in prezenta unor talmaciutori pentru ca sunt musulmani dar vorbesc limbi diferite sotii intre ei intelegandu se in franceza dar batranii nu vorbesc decat limba stramoseasca

intre timp cativa participanti s au plictisit( sau asa o fi traditia?) si au plecat

pana la urma totul s a terminat cu bine si s a anuntat oficial ca soseste mancarea

berbec cu orez

credeam ca se serveste la masa dar nestiutorul a aflat ca nu asa procedeaza cei prezenti

barbatii separat femeile separat nu au voie sa stea la masa cu barbatii

noi posesorii unor oarecare caracteristici ne am adunat in cerc stand pe scaun si mancand la comun dintr o oala mare

cei mai rapizi au mancat si cel mai mult fara tacamuri si fara galagie

din varii motive au am mancat la hotel ceva mai tarziu

un elefant comis! voiajor"

Africa 2009- jurnal de calatorie: africa africa

Un nou episod, lectura placuta:

"Salutari africane,


Evident Africa nu inseamna doar saracie

dar nu inseamna numai lux sau lafaieli

departe de asta

o revista din franta si a trimis oamenii la Ouaga pentru ca au auzit ei ca aici s au inregistrat progrese extraordinare in ultimii ani

corect

de la aproape nimic a se citi camp gol

de la un singur bulevard numit bulevardul placerilor pentru ca era singurul
pentru aici gaseai de toate

pentru ca turistul necunoscutator era plimbat cu taxiul pe buverdard, se mai iesea pe o strada laturalniuca se intra iarasi pe bulevard si ii lua un tarif imens spunand ca asta e tot orasul....

s a ajuns la o dezvoltare totusi remarcabila cu diverse constructii restaurante cladiri de birouri tarabe sau magazine cateva supermarketuri etc

ce au facut oamernii de la revista franceza? au mers si au filmat cartierul rezidential care se numeste ouaga 2000

cartier inceput in 2000 si terminat de fapt intre 2003 si 2008

si atat


dar adevarul e ca imediat dupa ce se termina cartierul la mai putin de un kilometru sunt case fara acoperis fara usi care nu au apa curenta si curent electric

oameni care traiesc din te miri ce

familii care nu au ce sa manance in fiecare zi

toti cei din familie se intalnesc la fioecare doua zi la ora fixa sa mamance dar cine lipseste atunci mananca la 4 zile

familii cu copii multi care mananca toti dintr un vas urias cine e mai rapid ala mamanca cel mai mult de unde rezulta copii mici cu burti imense de ti se rupe sufletul stiind ca acolo ceva nu e in regula gen tot felul de boli de digestie virusi etc unii dintre ei sunt asa de frumosi si te gandesti cat pot trai in asemenea conditii

astea nu se spun sunt subiecte tabu

vin oameni de la tot felul de comisii europene si mondiale _ unde ca sa ajungi trebuie sa treci de n examene si sa astepti rezultatele n luni de zile_ stau pe salarii de mii bune de euro si discuta ce se poate face si atat cine nu ar vrea o asemenea viata?

am intrebat oameni de rand oameni obisnuiti fie de la firma unde salariile sunt totusi decente pana la someri intalniti pe strada toti aud de tot felul de reuniuni tot felul de emisari europeni dar ritmul in care se face ceva concret in foarte incet

e si normal cand ajungi in sate comune si vezi ce e de fapt cine investeste timp resurse nervi stiinta pasiune ca sa scoata ceva
cand vezi atata saracie oameni care iti pupa mana pentru un kil de orez sau un pui( festinul anului) ce poti face?
nu e mai usor sa iei tascalaul de bani pe luna si sa porti tot timpul o mina de om preocupat si sa participi la tot felul de sedinte unde se stabilesc multe se fac tot felul de planuri si urmarile sunt lente? la final dupa niste ani pleci cu buzunarele pline intre timp mai faci niste insule sau destinatii exotice ca iti permiti si uite asa viata merge inainte

lupta de zi cu zi o intelegi discutand cu omul care nu doarme noaptea care asteapta ora 5 sa iasa pe strada si care se gandeste ce poate face legal pentru a se intoarce cu mancare pentru familie el poate sa nu manance nimic doar sa bea si sa pacaleasca asa foamea

omul care nu a mancat niciodata biscuiti ca sunt prea scumpi este omul care tine africa care munceste si care strange bani si care se bucura cand are ce sa manance zilnic cand reuseste sa isi trimita copilul la scoala pe bicicleta scutindu l de distante lungi care are bani sa iti trateze copilul de vreo boala sau alta etc


90 la suta din populatie asa e

ajutoarele umanitare dispar pentru ca e saracia mare

pentru ca cei care lucreaza la distriutie isi trag partea leului

vorbeam cu secretara de la firma

o femeie foarte activa

are prieteni in franta care strang tot ce pot si trimit ajutoare prin intermediul firmei Bollore care este un gigant in ale transporturilor in africa si care mai are filiale si in alte tari ale lumii

lucruri aparent nefolositoare aici sunt vitale

carti aparent vechi si demodate aici sunt super utile

ar fi bine daca as reusi sa organizez astfel de transporturi si fie sa supraveghez pêrsonal distribuirea fie sa las pe aceasta secretara sa distriburie

ea nu este atat de saraca cat sa fure totul iti poate trage si ea ceva e normal in plus chiar este interesata sa le distribuie

a refuzat sa iti faca organizatie sau asociatie pentru ca stie ca nu poate controla ceea ce se distribuie daca lasa pe mana altora

a primit oferte sa intre in tot felul de organizatii car ajuta dar a refuzat pentru ca acolo nu ar ajuta ar fi una dintre membrii si altii decid ce se face cand se face daca se face si imaginea conteaza nu ajutorul concret prefera sa faca singura ce poate decat sa fie intr un gigant care lupta pentru imagine si atat

este presediinta unei fundatii de lupta contra sida si cand are timp merge prin sate si comune si tine mici discursuri pentru culturalizare greu greu cu atatea superstitii cutume traditii

sa vezi oameni care nu au fost niciodata mai departe de satul lor care acolo traiesc care acolo cultiva stau acolo isi petrec ziua cand nu vad altceva decat casa lor oala lor rogojina lor se mira vin ating lucruri diferite indiferent cat de banale ni se pare noua aceste lucruri cand spun ca au scoala la 10 km si nu au bani sa faca o baraca unde sa se stranga toti si sa vina cineva mai in varsta si sa ii invete cat ceva astea sunt trairi unice care definesc africa 2009



Dintre palmieri talpus latus elefantus"

Africa 2009-jurnal de calatorie: africa. eu prin mine sau ajutat de oamenii simpli

Continuam serialul cu un nou episod. In prezent RR a parasit Niger si se afla in Uganda. Episodul de astazi il regaseste in continuare in Burkina Faso.

"Salutari crocodilesti in sens prietenos

Da am inceput cu un contrast

de la sosirea pe aeroport pana in cele mai mici aspecte ale unui continent condus dupa divide et impera

dupa " ajutam cat putem dar extragem profit la maxim chiar cu riscul distrugerii a ceea ce am creat"

suna ciudat poate dar cam asta e

africa ramane o necunoscuta

o cunosti stand aici

luni de zile

poate ani

discutand cu oameni obisnuiti dar care au trecut totusi de barierele impuse de superstitii lipsa de educatie si cultura

cei care invata limba franceza cei care reusesc sa ajunga sa munceasca in birouri si nu pe strada cei care au macar liceul terminat

nu trebuie sa ajungi sus la nivel de poilitcieni acolo pute ca peste tot in aceasta lume africana si nu numai

ti se intoarce stomacul pe dos mai ceva decat ti se intoarce cand ajungi intr un sat plin de gunoaie gunoaie lasate deliberat acolo

sa explic

satul este strabatut de un rau lat de cativa centimetri lung de citiva km

gunoaiele sunt chiar langa rau multe din gunoaie ajung in rau

desi au fantini oamenii beau apa de acolo si folosesc apa pentru gatit motivul? daca iau apa din adancuri femeia numai ramane gravida

nu aceeasi dilema au vecinii din alt sat care apartin altei orientari religioase si care impart femeile din sat dupa criterii de potenta - ceritificate chiar de femei _ astfel incat un barbat are cel putin 5 femei iar seful este cel cu cele mai multe doamne

programul sefului este sa satisfaca toate femeile din subordine zilnic sau de mai multe ori pe,zi dupa necesitati_ nu neaparat in pat apoi mananca ce are nu neaparat mancaruri cunoscute noua celor neafricani dupa care daca mai are timp convoaca consiliul satului pentru a discuta problema vrajilor pentru potenta ploaie prosperitate etc

plec de acolo si revin la hotelul de lux cu siguranta desprins dintr o alta lume _ hotelul dar si moi je me unde banner ul din fata te asigura ca oamenii muncesc pentru educarea celor vazuti de mine in timp ce in spatele geamurilor fumuri super gagici tin de brat diverse exemplare biologice in fata unor platouri pline de tot felul de bunatati digerate pe fondul muzicii de orchestra pe marginea piscinei


acelasi crocodil de data asta nauc,"